tag:blogger.com,1999:blog-29986188449344559342024-02-07T14:44:46.028+02:00Vitriol..."vreau scandal, da... pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor şi sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevruarie; (formidabilă) ai uitat că sunt ploeşteancă - da, ploeşteancă! -Naică, şi am sa-ţi torn o revoluţie, da' o revoluţie... să mă pomeneşti!..."Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.comBlogger56125tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-54642548967308860302012-08-02T18:14:00.002+03:002012-08-02T18:14:52.598+03:00”Capul ce se pleacă sabia nu-l taie, dar cu umilință jugu-l încovoaie”<div style="text-align: justify;">
<em><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Din păcate mă indignez postum ca mai toți românii pentru că am tot plecat capul de nu mai îmi deosebesc fruntea de degetele de la picioare. Dar măcar am impresia deșeartă că fac ceva. Îmi aduc aminte timpurile de glorie când îi luam pe toți impostorii de gât. Aveam mereu cu mine aprinsă flacăra justiției. Eu am fost mereu de partea celor mici și asupriți, indiferent că aveau 60 cm (cât are ștrumful meu) sau 1,60 cât am eu. </span></em></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<em><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Așa că mi-e greu să privesc cum pe lumea asta nici măcar pentru un ștrumf nevinovat de 3 luni nu e dreptate... N-o să scriu nici că-i de vină Băsescu, nici Iliescu, nici Antonescu... noi suntem de vină. Noi cu plicurile noatre albe în care strecurăm câteva bancnote ca să se uite măcar la copiii noștrii altfel. Și se uită altfel, un altfel nu foarte diferit de alți copii internați acolo pentru operații și tratament... copii care așteptă ore în șir nemâncați și fără să bea un strop de apă până când domnii doctori - prost plătiți de stat - (a se citi printre rânduri), își fac milă să-i bage la sală. Pentru că, dragii mei, nu există o programare la sală, se intră ca la armată funcție de ”tresele” de pe umăr... N-o să dau exemple: nici nume, nici locație, nimic, pentru că simt că e inutil. Probabil e la fel peste tot... Când sunt mici mulțumim Cerului că nu reușesc să ne fenteze și să bea ceva (cum a făcut un băiețel de vreo 4-5 ani, care a fost adus neoperat de la sală, pentru că după foarte multe ore a avut tenacitatea să bea o gură de apă). Dar mi se rupe inima când trebuie să-i ții în brațe pe un scaun (paturile sunt doar pentru pici, deși copiii sub 3 ani se internează cu mama), cu perfuzia la picior și plângând disperați de foame, în timp ce doctorii se fâlfâie pe coridor. Și după asta e greu să te mai revolți și când te cheamă zeci de km prin căldură numai ca să-i schimbe un pansament... pentru că noi sunt de vină și pentru că nu înțeleg de ce și cum, dar nu putem face nimic ca să schimbăm o mentalitate atât de puternic împământenită că și la cabinetul particular te duci cu o mică ”atenție”. </span></em></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<em><span style="font-family: Georgia, "Times New Roman", serif;">Pentru că cel ce contează e ștrumful și atât. Pentru că aici, în România, mai mult ca oriunde se aplică teoria că cu cât ai mai multă școală ești mai prost plătit... dar și că toți tindem să cheltuim peste posibilități (pacienți și doctori). Dar numai unii dintre noi am depus un jurământ... Trageți dvs, cei câțiva care veți citi, concluzia!</span></em></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-6443048921543977152011-04-09T20:38:00.001+03:002011-04-09T20:40:25.384+03:00Refuz să mă aliniez şi nici nu mă supun...<div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i>Nu sunt pion în niciun joc şi chiar dacă aş fi nu e niciodată bine să subestimezi un pion, pentru că atât de neajutorat cum e el poate da oricând un ŞAH MAT. Nu am pretenţia neghioabă că voi face eu acum revolta de pe Bounty, dar un pic de agitaţie tot voi face. Aşa că să facem cunoştinţă cu farmacia Vulturul din Ploieşti.</i></span></div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9Au-A1jkLMreuP5dGGa8nZAkp3MJxQaZhOT_axz8KAhzr9QANQyAxspMUai-h1miU9hMq2YPXM1JwzhUdXxZc8ftgLhavyTMO8atMueaASpMQzPYJ_0wn00s7k6FDxXsFbFyXeC0T-GyN/s1600/IMG_09042011_+046.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9Au-A1jkLMreuP5dGGa8nZAkp3MJxQaZhOT_axz8KAhzr9QANQyAxspMUai-h1miU9hMq2YPXM1JwzhUdXxZc8ftgLhavyTMO8atMueaASpMQzPYJ_0wn00s7k6FDxXsFbFyXeC0T-GyN/s400/IMG_09042011_+046.jpg" width="400" /></a></i></span></div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i>Şi acum să vedem şi cum scapă de gunoi farmacia Vulturul: pe gangul din spatele farmaciei, nu la în plină stradă, ci de bun-simţ pe uşa din dos, unde nu vede soacra.</i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiltcZlRKsm5ol41Vs5nGxraUtalucyO3k8d-spVq7ceornf9fp0mlc-qJuDGjgreQfWLv0wf5ZHOtNbUb3cjREgfIvafPVnXlaYEdCKleOmeSgTFqk-fj_V_3Ryv6dVZBRvsNGBv9h9OME/s1600/IMG_09042011_+038.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiltcZlRKsm5ol41Vs5nGxraUtalucyO3k8d-spVq7ceornf9fp0mlc-qJuDGjgreQfWLv0wf5ZHOtNbUb3cjREgfIvafPVnXlaYEdCKleOmeSgTFqk-fj_V_3Ryv6dVZBRvsNGBv9h9OME/s400/IMG_09042011_+038.jpg" width="400" /></a></i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i>Pentru cine se întreabă de ce m-a lovit indignarea că doar toată ţara asta e o groapă de gunoi, le pot detalia spunând că aici e intrarea blocului unde locuiesc eu. Pe aici intru eu în casa mea, unde nu arunc gunoiul pe hol şi prin mijlocul camerelor, aşa că am pretenţia absurdă şi nătângă să nu găsesc gunoi nici pe strada pe care merg, cu atât mai puţin în sau lângă uşa mea.</i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i>Pentru curioşi le pot spune că şi alţii aruncă resturile tot pe acolo, şi că am avut şi eu şi vecinii mei nenumărate discuţii cu toţi sus-numiţii, de ni s-a aplecat (ca să mă exprim neaoş româneşte). Şi trebuia să încep de undeva. Şi cum pe o cutie scrie "farmacia Vulturul", de unde credeţi c-ar putea fi? Sau ce părere aveţi de cea pe care scrie "Gerbera", că doar e şi o florărie în zonă? (Dublu-click pe imagine şi veţi vedea mult mai bine la ce mă refer).</i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJDcTjqQm3Xd-kO8EyLYHoFEHZK6XybIVIEarXGGlVME0s3kmLmTZGgMfWgaqh1AEXEcip523TZ0Purh5gmB4XBPp1A3O-oePUBM7fl3e52Ri0KukmZ5WTPmpFhMn3bPAg6HTiwYR0UVcL/s1600/IMG_09042011_+040.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJDcTjqQm3Xd-kO8EyLYHoFEHZK6XybIVIEarXGGlVME0s3kmLmTZGgMfWgaqh1AEXEcip523TZ0Purh5gmB4XBPp1A3O-oePUBM7fl3e52Ri0KukmZ5WTPmpFhMn3bPAg6HTiwYR0UVcL/s320/IMG_09042011_+040.jpg" width="320" /></a></i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0SBpAsVQkJ3xsFAGQbsf_RDFU-vHS8We4rywR5OBSfV9Td6VrgfdTuVQxrHNMH7CYwQ_px0BaDlhxLTmjOtY_1urFe7elVfMqUIJ4wFr8abFSHjefyEsn-MwSrEiilH6UQ5M9YHT-Syr1/s1600/IMG_09042011_+041.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0SBpAsVQkJ3xsFAGQbsf_RDFU-vHS8We4rywR5OBSfV9Td6VrgfdTuVQxrHNMH7CYwQ_px0BaDlhxLTmjOtY_1urFe7elVfMqUIJ4wFr8abFSHjefyEsn-MwSrEiilH6UQ5M9YHT-Syr1/s320/IMG_09042011_+041.jpg" width="320" /></a></i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdo7DZZnK-R4R6HqIC64v3DzLZHAj4wkGMdpbAfRnRjQPasx-ZgwwnJsNnVLPHHnXNQoKx4AASXpfp32RNi7WRQnvXINf29gaSpNWN2ludBcBeAxd0TCwdDuoXU_WOF_9Scv24Q6WaSmAc/s1600/IMG_09042011_+042.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdo7DZZnK-R4R6HqIC64v3DzLZHAj4wkGMdpbAfRnRjQPasx-ZgwwnJsNnVLPHHnXNQoKx4AASXpfp32RNi7WRQnvXINf29gaSpNWN2ludBcBeAxd0TCwdDuoXU_WOF_9Scv24Q6WaSmAc/s320/IMG_09042011_+042.jpg" width="320" /></a></i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGkOTuOllQteBHoC80ce307pUlXEt4nQqYJj49vi-9gOCMofrnkcPBktkvZuGtbZN48C17s75ShoA5NPYjR4sk5-RXxGnLDPAfEq46jRuDGzm7pp2mncKxfdCaPxjre5ejM9MRm_VQb0hY/s1600/IMG_09042011_+043.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGkOTuOllQteBHoC80ce307pUlXEt4nQqYJj49vi-9gOCMofrnkcPBktkvZuGtbZN48C17s75ShoA5NPYjR4sk5-RXxGnLDPAfEq46jRuDGzm7pp2mncKxfdCaPxjre5ejM9MRm_VQb0hY/s320/IMG_09042011_+043.jpg" width="320" /></a></i></span></div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><br />
</div><div style="font-family: Verdana,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><i>Şi până la urmă aceste minunate fiinţe, care sunt absolvente de farmacie, n-au aflat până acum de norme de sănătate publică, ca să nu mai vorbesc de normele de bun-simţ, sau ăsta e un mod de a-şi promova afacerea: întâi ne îmbolnăvesc şi pe urmă ne vindecă? Cât despre florăreasă pot doar să spun că gramada cere vârf...</i></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-71945225191329483522010-08-21T00:35:00.000+03:002010-08-21T00:35:14.486+03:00Compasiunea - monedă de schimb<div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b>În ultima vreme tot ce aud sunt învinuri şi reproşuri, sunt şoapte indignate şi circ. Nu voi putea niciodată să înţeleg atâta nevoie de dramatism, de fabricaţie a ceva ce nu există, de accentuare a unor sentimente până la extrem. Dar mai mult nu voi înţelege această cealaltă extremă: sunt un singur om. Nu am pretenţia că poţi schimba singur lumea, dar cu riscul de a mă repeta trebuie să începi cu tine pentru a o schimba. Nu cu vecinul, nu cu obiceiurile lui. Îmi promit tot mai des că mă voi alinia la standardele generale şi că nu-mi va mai păsa, dar nu pot. Nu pot nicodată să fiu atât de nepăsătoare încât să spun că până la urmă toate lucrurile sunt destinate a se întâmpla într-un anume fel şi că noi nu le putem schimba. Mă umple de frustrare tragedia de la Giuleşti şi mă gândesc uneori că poate e şi vina mea. Aşa un procent infim, cum sunt în compoziţia aerului alte gaze decât oxigenul şi azotul. Mi s-a întâmplat foarte des în ultima vreme să dau nas în nas cu sistemul sanitar românesc. Mi s-a întâmplat să dau nas în nas cu România. O salut în fiecare dimineaţă de la volan, de pe stradă, din mers. Aceeaşi Românie nepăsătoare în care totul e o datorie chinuitoare. Dar datoria această pare să se moştenească din tată în fiu la un număr infinit de generaţii. Ne naştem cu vocaţia de a fi martiri, şi atunci profităm la maxim de ea. Ne construim în interiorul ei propria noastră poveste, cea a frustrărilor din sistem, a durerilor noastre de a nu fi apreciaţi la adevărata valoare. Şi atunci ne creâm propria monedă de schimb. Suntem cei care merităm compasiune. O cumpărăm ieftin şi o dăm scump. Mi s-a întâmplat să aud că oricum erau copii cu probleme. Tocmai de aceea aveau mai mult nevoie de compasiune, de atenţie. Pretindem că suntem civilizaţi. Animalele în junglă se întorc să-şi apere puii, se străduie să-i crească, noi îi punem în spatele zidurilor de beton şi uităm de ei. Suntem prizonierii propriei noastre nepăsări. Sistemul sanitar e prost? Este pentru că noi l-am lăsat să fie. Câţi dintre noi suntem capabili să protestăm cu adevărat împotriva nedreptăţilor? Să aruncăm cu pietre în Boc care evaluează viaţa unui copil între 5000 şi 3000 de lei (mai puţi decât banii pe o lună pentru un europarlamentar), în Băsescu, care caută deturnări de fonduri din 4 miliarde de lei. Şi dacă găsiţi deturnările, monsieru Băsescu, ele vor aduce înapoi copii morţi? Vor şterge cu ceva faptul că era o singură asistentă la 11 copii? Că poate acea asistentă considera aceşti copii ca pe o datorie şi că nu era necesar să fie mereu lângă ei? Că până la urmă s-uau născut "inegali" şi cu slabe şanse de supravieţuire? Şi până la urmă ce sunt 4 miliarde de lei? 900 de milioane de euro? Sunt aparate care costa sute de mii de euro un aparat. Gcal creste in fiecare an. Pretul la benzina creste de cateva ori pe an, dar de scăzut nu scade niciodată. Sunt mari companii care fac pe an cifră de afaceri de 2-3 miliarde, companii care nu percep taxe indiferent de situaţia economică. Vorbim de companii care reduc preţurile ca să se menţină pe piaţă, în timp ce statul care tot timpul încasează şi mai şi măreşte taxele vorbeşte de 4 miliarde de lei de parcă ar fi cel puţin tezaurul plecat la ruşi.</b></i></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b><br />
</b></i></div><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Nu ştiu cine mai suntem noi şi nu ne mai recunosc. Nu ştiu ce oameni putem să fim să trăim aşa unii cu alţii. Cei care dau şpagă cu cei care primesc, cei care primesc cu cei care plătesc. Cum se poate să nu-ţi pese? Să ajungi la nivelul ăsta de animal în care să te gândeşti doar că până la urmă asta e soarta? Mi s-a spus adesea că sunt prea sensibilă, că las prea multe lucruri să mă afecteze. Poate că le las, dar dacă în momentul ăsta n-aş simţi durerea, frustrarea şi oripilarea pe care le simt, viaţa mea n-ar mai avea rost. Am nevoie de oameni ca să simt că sunt vie, de fiecare dintre ei, de cei urâţi şi de cei frumoşi, de cei slabi şi de cei puternici, de cei tineri şi de cei bătrâni, şi îi voi ajuta pe toţi atât cât pot, chiar dacă eu nu cred că există un Rai şi că voi fi răsplătită. Pentru că dacă a existat un Dumnezeu care ne-a creat atât de strâmbi şi ne lasă să ne chinuim atât, este un Dumnezeu imatur. Şi existenţa unui astfel de Dumnezeu e un truism. Din păcate cred că e timpul să acceptăm că noi suntem singurii resposabili de consecinţele faptelor noastre. Că Dumnezeu nu trebuia să supravegheze copiii nu trebuia să stabilească reduceri bugetare şi nici să facă multe alte lucruri pe care Marele Marinar şi cu bravul său Timonier le-au făcut, ei şi înaintaşii lor. Şi atunci când vom accepta acest lucru şi nu vom mai folosi compasiunea ca monedă de schimb vom simţi într-adevăr că primim.</span></b></i>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-83913057975339963902010-07-30T22:48:00.003+03:002010-07-30T23:42:11.061+03:00Absorbţia fondurilor europene direct prin găurile din asfalt<div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; text-align: justify;"><i><b>E drept că în ultima vreme, cel puţin în România, nimic nu mă mai miră şi nici nu mă mai poate surprinde - poate să se micşoreze impozitele, numărul de parlamentari şi Băsescu să-şi dea demisia (vise, tată!). Dar dacă tot nu mă mai surpinde nimic, am ajuns la nivelul la care remarc filosofic tot ce se întâmplă.</b></i></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; text-align: justify;"><i><b>Uite, în ultima vreme mă tot uit la ce produce criza, ş-am constatat cu surprindere cum că ea produce asfalt şi mult şi prost. Până zilele trecute mă întrebam care km din DN1 îl vor repara săptămâna asta. Asta pentru că totuşi merg săptămânal pe DN1. Zilele trecute însă am depăşit acest nivel, pentru că dintr-o dată cineva s-a gândit să-mi scurteze agonia şi a blocat străzile de prin centrul Ploieştiului, adică pe unde stau eu, ca să pot observa zilnic stadiul lucrărilor.</b></i></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; text-align: justify;"><i><b>Acum cârcotaşii vor spune: uită-te şi la asta, se dă mare că stă în centru. Poate pe vremuri, acum îmi plâng soarta, pentru că tocmai ce a ajuns absorbţia de fonduri europene fix pe străzile din preajma mea, unde au descoperit simultan multe găuri în pavaj şi s-au apucat cu spor să blocheze strada o săptămână, să scoată bordurile pe care le-au pus acu 2-3 ani, să toarne într-o singură zi pe o distanţă de vreo 2-3 km(!!!!!! până şi pe mine m-au uimit) un amestec din ăla fantastic de smoală cu pietriş pe o căldură de foc, iar acum le va mai lua altă săptămână să pună bordurile noi, timp în care vor abramburi de tot toată circulaţia. Dar vom absorbi fonduri europene, le vom băga frumos sub fund şi FMI ne va felicita călduros şi nu ne va tăia 20% din fonduri. Şi toate astea în timp ce prin centru Ploieşti-ului mai există case amărâte care n-au apă curentă, iar primăria le-a spus că dacă vor să-şi tragă apă trebuie să spargă strada şi s-o repare pe banii lor. Pe de altă parte amestecul ăla fantastic va duce la prima ninsoare şi la anul alţi bani, altă distracţie. Dar numai pe unde vede soacra FMI. Că de ce să investim unde e nevoie. Facem de 5 ori DN!, de 7 străzile centrale şi pe unde au gropi şi pe unde n-au, şi uite aşa cheltuim pe infrastructură. Just, nu? Inventivi în prostie. De altfel sunt vreo 2 denivelări pe aici pe unde mergi ca la safari. Chiar sunt curioasă dacă le aduc la nivel sau declară strada monument istoric şi le păstrează ca atare.</b></i></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; text-align: justify;"><i><b>Vă mai ţin la curent! Şi salutări la guvern aici de la Republica din Ploieşti, salutări faliţilor noştrii! Vivat!</b></i></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-48014978940706159482010-07-27T00:48:00.000+03:002010-07-27T00:48:41.576+03:00Simplitatea lucrurilor complicate<span style="font-size: small;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Ascultam azi la radio "One of us" şi mă gândeam cât de complex şi totuşi cât de simplu este mecanismul creierului uman, câte conexiuni pentru a ajunge la acelaşi raţionament, la aceleaşi gânduri şi concluzii: "What if God is one of us?" ("Şi dacă Dumnezeu e un oarecare?") Până la urmă ce este atât de neobişnuit, mă întreb şi eu aşa cum se întreabă şi artistul melodiei, aşa cum s-a întrebat şi Bulgakov în "Maestrul şi Margareta", aşa cum mă întrebam şi eu pe vremuri. Dacă totul este în realitate mult mai simplu decât vrem sau putem noi să-l vedem? Dacă toate aceste conexiuni nu sunt decât mult ecuaţii simple, care ne fac pe toţi la un moment dat să ne îndoim de ceea ce nu putem vedea sau atinge, să punem la îndoială ceea ce este dincolo de simţurile noastre? Altfel cum oare am putea ajunge toţi la un moment dat la aelaşi raţionament sau la raţionamente similare? De ce ne-am trezi dintr-o dată împinşi să punem la îndoială ceea ce ni se spune de către cei cu mai multă experienţă? Câţi dintre copii nu tind să pună mâna în flamă, deşi li se spune arde? De ce? Pentru că nu au senzaţia arsurii. Este ceva ce nu au experimentat. Aşa cum divinitatea este ceva ce marea majoritate a muritorilor nu le este dat să experimenteze, poate cu excepţia câtorva extatici. Şi deşi nu-mi este teamă de ceea ce e dincolo, deşi simt că dacă divinitatea există eu nu o voi putea atinge - poate din cauză că la mine sunt prea multe ecuaţii, sau prea puţine, poate pentru că programarea mea e defectuoasă şi mă opresc veşnic în aveeaşi buclă de IF - în ciuda acestei lipse de respect pentru "creatorul Universului", mă voi opri cu micile mele erezii de "maşină programată" aici, lăsând Speranţa să moară ultima. Dar nu va înceta niciodată să mă uimească simplitatea lucrurilor complicate. </span></b></i></span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-86577115770008871682010-07-24T01:08:00.000+03:002010-07-24T01:08:08.470+03:00România - caz de forţă majoră<div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b>De cele mai multe ori, forţa majoră este doar un capitol preventiv al unui contract economic. Până la urmă cât de des te poţi întâlni cu un caz de forţă majoră? În SUA mai vine un uragan, în Japonia o tornadă, în România când vine o inundaţie nu e ceaz de forţă majoră. Atunci românii şi-au construit casele pe terenuri inundabile, n-au avut autorizaţii de construcţie, mai lipseşte sa spui că din cauza construcţiilor s-a lăsat terenul şi a urcat apa... Dar dacă e să discutăm de ce unul sau altul nu-şi pot face treaba, atunci e caz de forţă majoră. Ca să vă detaliez un pic, înseamnă că eu nu-mi pot face treaba, pentru că un coleg de birou nu şi-o poate face, din cauza unui funcţionar de la nu ştiu ce instituţie, care la rândul lui nu şi-o poate face din cauza unuia căruia i s-a inundat casa de la ploaie, care nu-ţi poate face treaba din cauza ploii. Este că raţionamentul are o logică infailibilă? Până la urmă totul e un caz de forţă majoră, de la madam Ionescu până la madam Piscupescu, şi noi stăm toţi şi ne luăm cu mâinile de cap aşteptând să pice drobul de sare, şi explicând de la unul la altul cât de grea este viaţa. Şi dacă vi se pare că totuşi această postare nu prea are miez, vă anunţ că invoc şi eu forţa majoră, pentru că din cauza năvălirilor barbare, a cotropirilor romane şi otomane, a războiului cu nemţii, a anilor de comunism, a otrăvirii fântânilor şi a pustiirii satelor, am rămas cu nişte gene debile, care nu ne permit să facem altceva decât să ne văităm...</b></i></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b><br />
</b></i></div><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">[Inşala]! Sau după cum zic arabii: "Facă-se voia Domnului!"</span></b></i>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-10273352761534459012010-05-25T14:38:00.001+03:002010-05-25T14:40:26.606+03:00"-cred ca facem ceea ce trebuie pentru cetatenii Romaniei, chiar daca in momentul de fata pare o sinucidere politica" S. Vladescu<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Da, un adevărat martir. Staţi o clipă, să-mi storc o lacrimă din colţul stâng al ochiului şi una din dreptul pentru respectarea democraţiei şi a echilibrului puterilor în stat... </span></b></i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicvlcI7pHlvj-QkDJu086p4viE0tcrdgUY9JUba2b7JeBrHyUPzNFgkCQ7yLyoCy6yg9pwqqmmkko7hCyJY1u_pxrt2THQjv_Os5zvE3q3Tu2ZNbfRxa8R_CLirzHZpnFDBKHharEsd1Ze/s1600/Picture+071-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicvlcI7pHlvj-QkDJu086p4viE0tcrdgUY9JUba2b7JeBrHyUPzNFgkCQ7yLyoCy6yg9pwqqmmkko7hCyJY1u_pxrt2THQjv_Os5zvE3q3Tu2ZNbfRxa8R_CLirzHZpnFDBKHharEsd1Ze/s320/Picture+071-3.jpg" /></a></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-48827733112249263612010-05-22T14:16:00.003+03:002010-05-22T14:24:29.670+03:00Pepiniera de prostie sau unde cresc politicienii...<div style="text-align: justify;">.<i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">.. într-un an câţi alţii în 10?... Păi pe unde pot şi ei săraci: prin străinătăţuri departe de mama şi de tata, că mai bine să le ducă dorul, decât să le ducă grija. Şi pe urmă vin ca nişte flori şi ne explică una bucată dră Preşedinte că tinerii români sunt superficiali şi răi şi una bucată conaş Prigonius care ne explică atotştiutor că el se pricepe mai bine decât alţii de pe aici că el a mai organizat gunoi... Dacă ieşea poate vedeam şi noi nişte concasoare pe la guvern, chit că probabil după aia se instala monopolul de stat... Dar lasă că tot o avem pe dra Preşedinte, care o să vină înapoi să ne explice ce şi cum cu normele europene, că acum învaţă acolo: e studentă conştiincioasă, auzeam pe undeva prin media... De javrele bătrâne nu mai vorbesc: alea-s şcolite prin şcoli vechi şi de renume şi mai au şi şcoala vieţii. Iar oamenii cinstiţi nu sunt primiţi sigur acolo, n-au IQ-ul suficient de mic şi obrazul suficient de gros. Aşa că singurul lucru ce ne lipseşte să ne aliniem la Europa e să căpătăm concepţia lor de basm privind alegerile cinstite: sunt feerice, dar nu se întâmplă în realitate. Ce prezenţă la vot? Ce datorie civică? Eutanasiaţi-i ca pe comunitarii politicieni să nu mai sufere, că latră degeaba la alegeri, te uiţi la ei şi nu vezi decât zmei şi zmeeie. Nu degeaba câştigă actorii demnităţi guvernamentale prin SUA, alora măcar le place să fie minţiţi frumos, profesionist, cu ştaif. La ei întâi îi premiază pentru minciună, apoi îi aleg. Dar ce zic eu? Noi avem aici o adevărată pepinieră de Oscaruri. Ce efecte ar mai fi făcut Cameron cu flacăra violetă.... invidia întregului Hollywood. Îl aşteptăm cât mai curând. Faţă de Gene Hackman sau Harrison Ford, chipeşul, voinicul şi incoruptibilul nostru marinar joacă pe salariu mult mai mic un rol cu mare succes la box-office. Il prinde tare bine rolul de ticălos. Prefigurez un succes mai mare decât al lui </span><a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Dexter_%28TV_series%29" style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Dexter</a><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">. Şi poate să ni-l trimită la schimb pe <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Die_Hard">Bruce Willis</a> să ne salveze pe toţi din versiunea asta adacabrantă a <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Titanic_%281997_film%29">Titanicului</a> combinată grotesc cu genialul produs indigen <a href="http://www.youtube.com/watch?v=yQ3h_r3odDE&feature=related">Titanic Vals</a>.</span></b></i></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-67254440370331759562010-05-20T20:49:00.001+03:002010-05-20T20:55:19.674+03:00Dreptul la opinie<div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><b><i>Văd pretutindeni numai indignare, numai voci ridicate. Toată lumea se revoltă, toată lumea se exprimă. Fiecare are dreptul lui la opinie, separat de al celorlalţi. Nu ne aliniem unul lângă celălalt: umăr la umăr. Şcoala ne-a învăţat să ne exprimăm articulat. Suntem cu 2% mai deştepţi decât Europa.</i></b></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><b><i>Deşteaptă-te române, 4% nu e foarte mult faţă de 2%. E tot o mică minoritate. Şi e în scădere, pentru că se tot duc cu fiecare zi ce trece. Elevii se pregătesc intens pentru bacalaureat pentru că sunt deja acceptaţi la universităţi din străinătate. Nu e nimic genial în ţara asta. Nu mai e demult. Suntem pe zi ce trece tot mai îndobitociţi, mai înrăiţi, mai ai naibii. Ne uităm urât la omul care trece pe stradă, îi ştergem zâmbetul de pe buze: el de ce să zâmbească dacă noi nu putem?</i></b></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><b><i>Au fost vremuri când mă mândream cu imparţialitatea mea, cu judecata mea logică şi raţională. Nu astăzi. Undeva pe drum m-am plafonat şi eu şi visele mele. Învii din când în când uitându-mă la lumea de afară. Îmi prieşte câte o excursie în străinătate. Mă calmează oamenii liniştiţi şi drăguţi. Anul trecut vorbeam cu o vânzătoare din Belgia şi mă întreba cum e în România, ca apoi să comenteze pe un ton resemnat că nici politicienii lor nu ţin seama de omul de rând. Şi ei o ştiu. Şi ştiu că oamenii de rând sunt toţi săraci şi amărâţi şi se salută între ei şi vorbesc, se ajută. Nici ei n-au schimbat politicienii, şi ai lor sunt la fel de răi, dar fie au avut, fie au dobândit mentalitatea bunătăţii omului de rând, a celui care-şi "munceşte" zilele ca să trăiască. Şi sunt amabili şi drăguţi. Şi credeţi-mă că ştiu suficientă franceză ca să înţeleg o înjurătură dacă o aud. Şi cu excepţia unui singur individ beat mort la ora 9 dimineaţa, care înjura ca la uşa cortului (unul în 10 zile de excursie), restul oamenilor erau calmi şi politicoşi. Şi fac pariu că nici politicienii lor nu-şi spală rufele în public. Sinceritatea şi mitocănia nu merg mână în mână. O să vă dau exemplu piesa arhicunoscută a coorăşeanului meu, Nea Iancu Caragiale: "O scrisoare pierdută". Atât Caţavencu, care era de o mitocănie grosieră cât şi Dandanache, galant şi amabil, erau nişte mari mincinoşi. Puneţi un egal între ei şi Băsescu, respectiv Geoană şi alţii ca ei, şi veţi vedea geniul lui Caragiale... El era în cei 4% şi şi-a sfârşit zilele la Berlin, exilat... Azi nu mai e nevoie să-i exilăm: le micşorăm salariile şi pleacă singuri. Cei care au curaj să plece, cei care înţeleg că suntem la fel de emigranţi acolo cum suntem şi aici. Ceilalţi ne planofăm şi aşteptăm să vină de undeva schimbarea şi zâmbim condenscent către câte o voce ridicată: "Are dreptate omul, dar trebuie să fim civilizaţi"... Acţiune şi reacţiune dragii mei: civilizaţia se aplică numai în civilizaţie...</i></b></div><div style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><b><i>Există acel principiu fizic, pe care cei ce ajung să mai dea pe la şcoală după ce învaţă alfabetul şi cum să joace jocuri pe calculator, îl studiază undeva prin gimnaziu, cunoscut şi ca principiul al treilea al mecanicii sau legea a treia a lui Newton:</i></b></div><b><i style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">"Când un corp acţionează asupra altui corp cu o <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/For%C5%A3%C4%83" title="Forţă">forţă</a> (numită <a class="new" href="http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=For%C5%A3%C4%83_de_ac%C5%A3iune&action=edit&redlink=1" title="Forţă de acţiune — pagină inexistentă">forţă de acţiune</a>), cel de-al doilea corp acţionează şi el asupra primului cu o <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/For%C5%A3%C4%83" title="Forţă">forţă</a> (numită <a class="new" href="http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=For%C5%A3%C4%83_de_reac%C5%A3iune&action=edit&redlink=1" title="Forţă de reacţiune — pagină inexistentă">forţă de reacţiune</a>) de aceeaşi mărime şi de aceeaşi direcţie, dar de sens contrar.</i><i><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"> Acest principiu este cunoscut şi sub numele de </span></i><i style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Principiul acţiunii şi reacţiunii</i><i><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">.</span></i></b><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"> "</span></b></i><br />
<i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Sursa Wikipedia</span></b></i><br />
<i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Şi acum ajung la DREPTUL MEU LA OPINIE. Şi îi voi răspunde pe această cale unui blogger mai vechi, de la care mă voi scuza anticipat că, luată de val, nu am solicitat aprobarea înainte să pun link către blogul lui <a href="http://geocer.blogspot.com/2010/05/hai-la-hoara-mai-flacai.html">Hai la HOARA, mai flacai !</a>. Şi îi voi spune că domnul Hoara a scăpat ieftin doar cu suc pe el, întrucât precis venise să mai înşire nişte RAHAT, asta ca să mă menţin în limitele politeţii şi să nu folosesc un alt cuvânt mai de toaletă. Cât despre dat în capul lui Băsescu şi al lui Boc? Nţţţţţ... Dragul meu, nici toată ţara asta nu produce cât ne-ar trebui pentru o atare reacţiune. Iar acum de când cu criza, o să ajungem iar la ciorbă de leuştean şi ştevie, mai subţire aşa, nu trece dincolo de obrazul blindat. Dar sunt sigură că istoria ne va răzbuna... o să existe alături de patricidul, fatricidul şi cred că şi-a omorât şi un fiu (?!) Constantin şi sfântul Traian Dobitocul... Misterioase sunt căile Domnului!</span></b></i>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-12226765071062687452010-04-29T01:52:00.000+03:002010-04-29T01:52:11.153+03:00La inceput mă sufocam...<div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">... de neputinţă şi de frustrare. Mi-am compus în cap un întreg discurs care ar fi trebuit să capete forme revoluţionare. Apoi m-am lăsat prinsă de cotidian şi mi-am dat seama că am pierdut momentul propice să mă arunc asupra morilor de vânt. Aşa că din toată fervoarea mea belicoasă n-a mai rămas decât o tristă constatare că lumea nu se schimbă, asta ca să nu fac constatarea de-a dreptul tragică despre lumea ce se schimbă în jurul nostru (while I was asleep, vorba cântecului). </span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">Bunica mea avea o vorbă, pe care multe bunici o au: "că nicăieri nu umblă câini cu covrigi în coadă". Eu cred că s-a înşelat. Sunt locuri, ce-i mai drept mai rare în lume, mai dese la noi - statistic vorbind noi avem şi mai mulţi câini, dacă numărăm şi comunitarii - deci, sunt locuri unde câini umblă cu covrigi în coadă. Şi acum câinii încovrigaţi s-au mutat în ograda bugetarilor, pe care după ce îi dă Băsescu afară că-i criză şi ei s-au înmulţit ca ciupercile - dar fără ploaie - îi salvează Senatul printr-un revoluţionar proiect<a href="http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_19293/Senatorii-propun-subventii-egale-cu-indemnizatia-de-somaj-pentru-firmele-care-angajeaza-bugetari-disponibilizati.html"> Senatorii propun subventii egale cu indemnizatia de somaj pentru firmele care angajeaza bugetari disponibilizati</a></span><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">. Pot să întreb şi eu ca omul prost ce au aşa deosebit bugetarii de trebuie să aibă aşa un ajutor special al lor? Există deja o subvenţie pentru firmele care angajează şomeri. De ce trebuie să fie una specială şi pentru bugetari? Ba încă bugetarul va trebui angajat cu salariul egal cu indemnizaţia de şomaj care i s-ar fi cuvenit, şi firma va primi subvenţie egală cu aceeaşi indemnizaţie. Încă odată, îmi scuzaţi impertinenţa şi neştiinţa, dar până la urmă statul nu plăteşte aceiaşi bani indiferent că ăla stă acasă şi freacă menta sau se angajează? Şi pe urmă vouă nu vă strigă pe la urechi DISCRIMINARE? Adică ăla care iese de la patron - mulţi ciufuliţi după discuţii îndelungate cu patronul şi demisii forţate - ăla nu e merituos să aruncăm toţi la comun bani pentru el? E merituos doar ăla pe care îl expulzează marinarul, care conform regulilor pe mare îl lasă la apă într-o barcă de salvare cu provizii. Ce bine e să ai şef marinar! </span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Şi dacă statul îi dă afară că n-are de unde să-i plătească, de unde scoate subvenţiile? Sau subvenţiile se dau joi după miercurea ciuc, aşa că scapă şi ei de-o gură de şomer pe durată nedefinită?</span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"> </span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Uneori stau şi mă întreb:</span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">- parlamentarii ăştia chiar ne cred pe toţi un popor de tâmpiţi? sau</span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">- parlamentarii ăştia chiar sunt atât de tâmpiţi? sau</span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">- noi ne conformăm să fim tâmpiţi?</span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"> </span></b></i></div><div style="text-align: justify;"><i><b><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">Dar sunt toate întrebări retorice. Pe urmă mă întorc cuminte în banca mea şi stau acolo până-mi trece. Noroc că mă ţin ăştia mai mereu în priză, că altfel aş face "bancocită", boală grea dobândită de la statul degeaba pe bancă, mai ales pe aia parlamentară. Şi uite aşa mă bucur eu că trăiesc în România unde limba oficială este toată o poezie şi orice expresie e o licenţă poetică. Voi nu?</span></b></i></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-10363296721116524822010-04-03T18:53:00.000+03:002010-04-03T18:53:30.232+03:00Din Confesiunile unei femei imaginare (II)<div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: center;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif; font-size: large;"><em><strong>Accidentul</strong></em></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em></em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>E prima noapte când ies. M-am hotărât după îndelungi parlamentări introspective. Instinctul îmi spunea demult că făcusem o greşeală, dar raţiunea nu o putea accepta. Era un calcul atât de simplu: părinţii îmi muriseră, Raul plecase, Mircea nu îmi mai adresase niciun cuvânt de la acea memorabilă gafă. M-am trezit dintr-o dată cu un gol în jurul meu: o diplomă de licenţă, un apartament frumos mobilat şi o viaţă care nu mai era a mea.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Atunci am cunoscut-o pe Varvara: înaltă şi slabă ca o schivnică, cu părul blond cânepiu, cu nişte ochelari rotunzi de sârmă, cu veşnicele ei haine gri şi cu ajutoarele pentru copii, văduve şi orfani. Dăduse un sens vieţii mele, umpluse golul orelor de după servici. A apărut apoi şi popa Marian şi-ntr-un final mânăstirea. Nu fusesem niciodată o fire bisericoasă şi înainte aveam o viaţă destul de activă, peste care s-a aşternut dintr-o dată liniştea. De aceea când i-am întâlnit pe oamenii aceştia mereu dispuşi să mă ajute, am avut impresia redescoperirii paradisului. Am renunţat la tot restul pentru asta: cărţi, muzică, viaţă. Am crezut că totul va fi simplu, că-mi voi găsi o familie, că voi primi şi eu ceva în schimb. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Astăzi însă muncesc fără speranţă, îmi lipseşte motivaţia scopului. Pe Varvara o văd tot mai rar, e mereu plecată, popa Marian vine doar la slujbă, celelalte călugăriţe când nu muncesc stau în chilia lor şi se roagă. Câteodată simt că îmi este dor să mai aud şi altceva decât sunetul clopotului, dar ce-aş putea face? E un sat mic şi toată lumea o ştie pe călugăriţa cea tânără. Şi Rareş o ştie, dar lui nu-i pasă. E unul din acei profesori tineri cărora nu par să li se aplice regulile şi care se comportă ca mari cuceritori. M-am întrebat mereu ce l-a făcut să vină să-şi îngroape viaţa aici, poate chiar mai des decât m-am întrebat pe mine însumi de ce am făcut-o. Uneori aş vrea să-l întreb cu voce tare, dar simt intuitiv că nu a sosit încă momentul şi îmi înfrânez această pornire spre indiscreţie. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Rareş mă aştepta la zidul mănăstirii, ca să mă ajute să-l sar. Fusese relativ simplu să scot o scară dintr-o magazie după ce toată lumea s-a retras, dar nu era atât de simplu să sar peste gardul înalt în uliţa lăturalnică unde stabilisem cu Rareş să ne vedem. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Călugăriţele sunt foarte uşoare, s-a hlizit el în timp ce ne urcam în maşină. Probabil că ţineţi mult post. Ridică geamul pe partea ta, să nu te tragă curentul, mi-a spus el ca unui copil.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Nu! Vreau să-mi bată vântul în faţă, i-am spus. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>A dat din umeri. Are gesturi de copil. Mă întreb uneori cine pe cine imită la şcoală: el pe copii sau copiii pe el.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Îţi dau voie să alegi muzica. Se simte că e bine-dispus. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Îmi plac şi gusturile lui la muzică. Nu mă pot hotărî, dar parcă mi-e dor de un cântec al Barbrei Streisand. Îmi face complice cu ochiul:</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Exact cum mă gândeam şi eu. Îi zâmbesc.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Mă simt ca o şcolăriţă fugită din tabără. Zâmbeşte ştrengăreşte:</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Eu simt nevoia unei ţigări. Înclin din cap că-i dau voie. E unul din puţinele mele vicii, îmi explică el, mormăind apoi printre dinţi ceva despre cineva care-l critica. Înţeleg că nu vrea să vorbească despre asta şi nu insist. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Eşti sigur că e suficient de departe localul? Dintr-o dată simt că mă încolţeşte teama.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Da. Şi cred c-ar trebui să opresc să te schimbi. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>A tras maşina pe un drum lateral. E seară şi nu e nimeni. E prima dată când realizez cât de puţin îl cunosc. Mi se pare ameninţător în penumbră şi cu vârful ţigării roşu aprins. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Sper să-ţi placă rochia, îmi spune el şi îşi ia ţigările şi pleacă. Îl urmăresc cu privirea până se aşează pe iarbă cu spatele la maşină. Încep să mă îmbrac cu gesturi lente. Mă bucur că nu mi-am tăiat părul, aş fi arătat groaznic. Îmi place rochia, e clasică. Zâmbesc incomodă pentru că nu se potriveşte cu pantofii. Rareş a venit la maşină şi îmi dă şi cealaltă cutie. S-a gândit şi la pantofi. Îmi spune că mi-a mai luat un parfum, ruj şi rimel. Mă simt din nou femeie. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Eşti frumoasă. Îmi tresare inima. Nu ştiu ce să-i răspund aşa că privesc pe fereastră. După un timp caseta se termină. Rămân un pic descumpănită. Rareş râde:</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Poţi să alegi alta. Îmi place când e bine-dispus.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Nu, acum e rândul tău, îi răspund.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Foarte bine! îmi răspunde pe ritmuri latino. Râdem amândoi. Mi-e teamă să fac vreun gest brusc să nu tulbur vraja. Ne uităm unul la altul. E prea frumos să fie adevărat. Şofează cu-o singură mână. Cu cealaltă mă ţine strâns de mână. E drumul drept şi el ţine cu fermitate volanul. La o curbă îmi dă drumul la mână şi apoi schimbă caseta. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Gata, ajunge cu nebunia asta! Mi-e teamă că vrea să devină serios. Pune câteva blues-uri franţuzeşti şi comentează cu aplomb versurile. Mă bucur că drumul durează atât de mult. Îmi dă timp să-l cunosc. Îi spun căteva bancuri.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Nu credeam că poţi fi atât de amuzantă. Trecem pe lângă un panou, dar nu văd ce scrie. Îl surprind pe Rareş privindu-mă. Când ajungem pe pod scândurile trosnesc cu zgomot. Rareş accelerează, dar asta nu opreşte căderea. Simt centura tăindu-mi răsuflarea. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Când mă trezesc am o mână şi-un picior în apă. De undeva se aud încă acordurile unei melodii de Patricia Kass. Realizez că sunt în maşină. Deasupra mea, pe scaunul celălalt, Rareş e inconştient. Încerc să mă mişc, dar o durere puternică mă paralizează. Aud voci şi încerc să vorbesc. E prima dată când îmi dau seama că nu mă pot mişca. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Când deschid iar ochii văd totul ca prin ceaţă. Încerc să-l strig pe Rareş, dar nu pot. Un tip de la SMURD mă întreabă ceva. Nu reuşesc să răspund şi leşin.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: center;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>***</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Popa Marian piveşte pe fereastră. Aş vrea să mă pot uita şi eu. Îl chem cu voce înceată. Îmi răspunde plin de solicitudine. Îmi spune că vărul meu e bine. Presupun că Rareş a spus minciuna asta. Mă întreb însă cât de naiv e preotul ăsta să-l creadă. Aş vrea să-l văd, dar preotul îmi spune c-a plecat. De la accident n-am mai văzut pe nimeni, decât pe preot şi pe Varvara. Mă-ntreb de unde dintr-o dată atâta timp pentru mine: ei, care erau de obicei atât de ocupaţi. Sunt obosită şi nu mai vreau să ştiu nimic. Închid ochii şi adorm. Presupun că-mi pun mereu somnifere-n perfuzii.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: center;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>***</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>M-am întors la mânăstire. La început sunt intrigată pentru că nimeni nu comentează nimic, dar apoi zilele trec. Nu mă pot mişca. Doctorii au încercat să mă înveţe să merg cu o cârjă, dar popa Marian s-a grăbit să mă externeze. Avea prea multe treburi rămase nerezolvate.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>La început mi-au adus cârja în chiliea mea – primele câteva zile – dar apoi mi-au luat-o. N-avea nimeni timp să mă ajute şi le era frică să nu mă rănesc încercând singură. Stau toată ziua întinsă-n pat şi dacă am nevoie de ceva o chem pe măicuţa Filofteia, mică, bătrână şi gârbovită şi care nu mai poate face munci grele. Uneori adoarme tăcută pe jeţul din chilia mea şi eu mă cufund în gânduri. Mă gândesc la Rareş. Aş vrea să întreb de el, dar de cele mai multe ori nu ştiu cum. Mă simt fericită că m-au luat aici. Cine-ar fi putut avea grijă de mine acolo? Mă-ntreb dacă Rareş m-ar fi ajutat. Apoi renunţ să mă mai întreb ceva. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Zilele trec tot mai grele, sunt momente când îmi anchilozează muşchii şi-mi dau lacrimile de durere. Când m-au adus, Varvara venea şi-mi aducea cărţi. Acum le recitesc de câte două-trei ori. Încerc să memorez pasaje. După un timp exerciţiul ăsta mă oboseşte să adorm. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: center;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>***</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Azi-noapte m-a vizitat Mircea. S-a strecurat în chilia mea pe la miezul nopţii, după ce a plecat maica Filofteia. Mi-a spus că s-a întors Raul în ţară. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- De trei zile încerc să te văd. Îmi vorbeşte în şoaptă. Stăm pe întuneric în chilia mea. Raul a mai încercat şi înainte, îmi mai spune el. Ziceau mereu că eşti în post şi rugăciune. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Mă gândesc la fratele meu. Raul a plecat în Franţa de cinci ani. Mă-ntreb cât de mult s-a schimbat. Mircea îmi spune că umblă după pământurile bunicilor. Îl întreb de ce şi ridică din umeri. Un timp tăcem amândoi pentru că se aud paşi pe coridor, apoi îi spun în şoaptă:</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Pe mine nu mă interesează nimic, am dat tot bisericii. Mircea s-a mai gârbovit acum. Mă întreb dacă are pe cineva. Îi zăresc verigheta o secundă în lumina lunii. Mă gândesc cât timp a trecut. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Tu ai semnat vreo procură? mă întreabă el la un moment dat.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Răspund firesc:</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Da, pentru popa Marian, când am trecut toate bunurile în patrimoniul bisericii. Îl aud chicotind încet şi-mi aduc aminte că mă enerva ticul ăsta al lui.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Mai ai vreo copie?</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Da. Ştia sigur că am. Întotdeauna s-a amuzat de această manie a mea de a avea copii după toate actele.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Dă-mi-o. O scot din fundul dublu al unui sertar. Cu ocazia asta constat că mi-au dispărut unele lucruri. Mă gândesc că le-a luat Varvara, dar nu spun nimic. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Mircea se ridică promiţându-mi că vine şi mâine. Aş vrea să-l rog să mai rămână, dar n-am curajul, aşa că pleacă.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: center;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>***</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>A venit Raul să mă scoată din mânăstire. Îl îmbrăţişez. De când l–au arestat pe popa Marian, mânăstirea mi se pare un loc imposibil. Maicile şuşotesc pe la colţuri şi maica Filofteia a refuzat să-şi facă „îndatorirea ei creştinească”, cum numeau ele îngrijirea mea. În locul ei a venit maica Irina, care mi-a comunicat de la bun început că va veni la ore fixe pentru toate nevoile mele şi atât. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Popa Marian şi Varvara sunt la închisoare. Raul mi-a spus c-au fost în apartamentul meu şi c-au vândut tot: tablourile, mobila. Îmi zâmbeşte fericit când îmi povesteşte că mi-a recuperat două sau trei tablouri şi parţial mobila. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>La început am refuzat să cred că popa Marian şi cu Varvara puteau să-mi facă asta, dar Raul nu s-a lăsat. Mi-a arătat hârtiile, declaraţiile martorilor. Şi-n plus Varvara se căsătorise – pe ascuns - de câteva luni bune cu popa Marian, care era văduv. Am vorbit toată noaptea atunci şi Raul m-a convins să semnez reclamaţia pentru poliţie. Când a plecat în zori eram plină de ură. I-am spus să vină a doua zi să mă ia. Apoi zilele au trecut şi nu l-am mai văzut pe Raul. Deja credeam c-am fabulat totul, când au venit şi l-au arestat pe popa Marian direct din biserică, din mijlocul enoriaşilor. A lăsat ordine să fie respectate întocmai canoanele bisericeşti. Pe Varvara au luat-o de acasă. E însărcinată şi se zvoneşte c-o să-i dea drumul. De-atunci, Raul a tot încercat să mă ia acasă, dar stareţa a cerut tot felul de hârtii. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Raul a venit azi cu toate hârtiile. Când m-a luat în braţe şi am părăsit chilia m-am strâns toată în braţele lui.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Ai mai slăbit, mi-a spus. Mi-am îngropat capul în scobitura gâtului lui. O să te îngraş eu din nou şi-o să vezi c-o să şi mergi din nou. Deja am vorbit cu ortoped. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>L-am iertat deja că n-a venit la înmormântarea părinţilor. Îl rog să nu plece şi-mi zâmbeşte:</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Mi-am luat concediu pe un an. Mă simt bine.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>La poartă m-aşteaptă Rareş. E la fel cum îl ştiu. Nu i-a rămas nicio urmă de la accident. Tresar surprinsă.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- El mi-a scris ce s-a întâmplat, îmi spune Raul. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Mi-ai dat adresa pentru nişte cărţi franţuzeşti. Am senzaţia că Rareş se dezvinovăţeşte. Nu-mi mai aduc aminte. Parcă vag ştiu că vroia nişte cărţi de istorie de pe la 1800. Mă gândesc că sunt norocoasă. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Rareş ne duce cu maşina. Îmi povesteşte cum după accident a încercat să mă vadă, dar popa Marian sau Varvara erau mereu în drum. Atunci a vorbit cu doctorul. A fost prima dată când a aflat că nu eram călugăriţă şi că popa Marian a plătit spitalizarea. Înregistrarea mea în sânul bisericiii s-a făcut ulterior când popa Marian şi-a dat seama de pericolul de a fi descoperit. Atunci Rareş i-a scris lui Raul şi i-a povestit tot. Raul s-a întors din Franţa cu soţia şi cei doi copii, l-a căutat pe Mircea, care era avocat, şi au început demersurile necesare pentru a remedia situaţia. Între timp Raul a descoperit cu stupoare că popa Marian ceruse în numele meu pământurile bunicilor înapoi de la stat. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Cred că s-a aşteptat să nu stau prea mult şi să mă întorc în Franţa, îmi spune satisfăcut Raul. Îl recunosc: e acelaşi. Dintre noi doi, el a fost totdeauna mai voluntar. Ştiu că eu eram întotdeauna mai comodă şi preferam să-l las să-şi ia asupră-i şi problemele mele. Îi privesc pe amândoi pe scaunele din faţă şi-mi dau seama ce bine seamănă Raul cu Rareş. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Rareş îmi zâmbeşte tăcut. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Mai vrei caseta cu Barbra Streisand?</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Îmi aduc aminte ca dintr-o altă lume de accident. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Nu, mai bine altceva.</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Dă drumul la radio. Îl surprind privindu-mă în retrovizoare. Mă gândesc că aşa am făcut accidentul. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>- Ştii ce scria pe panoul acela dinaintea podului? Îl privesc curioasă pe Rareş. Pod periculos!</em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Îi zâmbesc pentru că mi-a ghicit gândurile. Îşi ia ochii de la mine şi se uită la drum. Raul continuă să sporovăiască despre isprăvile unuia dintre cei doi copii ai lui. Mă cufund într-un somn uşor şi visez că dansez cu Rareş. Îl aud ca prin vis pe Raul povestindu-mi despre ortoped. Rareş mă ia în braţe şi mă duce aproape adormită în casă. Îmi aduc aminte că i-am văzut casa odată demult, dar numai pe dinafară. Mă duce pe patul din dormitor şi mă înveleşte cu grijă. Raul mă sărută părinteşte pe frunte şi apoi ies amândoi închizând încet uşa. Adorm liniştită. Deja mă simt în siguranţă. </em></span></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><div style="text-align: justify;"><br />
</div><em></em></span><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em></em></span></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-44696888191036651152010-04-03T17:12:00.001+03:002010-04-03T17:13:16.447+03:00Paste fericit!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRknis4C0AA0b1Do91U8iSEsP644pXAFnnq8l57846XkIhzGKlgajgz1NxuEqDOiZYFLMglM3eFAj1SD3Bt9kXGTPzG8lOcbhdKBrL3ab3mBfncn87JR2FaQ1Fi2RcuHzDjx26HBEJs4zI/s1600/felicitare+paste+2010+blog.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="292" nt="true" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRknis4C0AA0b1Do91U8iSEsP644pXAFnnq8l57846XkIhzGKlgajgz1NxuEqDOiZYFLMglM3eFAj1SD3Bt9kXGTPzG8lOcbhdKBrL3ab3mBfncn87JR2FaQ1Fi2RcuHzDjx26HBEJs4zI/s400/felicitare+paste+2010+blog.JPG" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><em><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;">Desi ma gandisem la o abordare mai critica a unei urmatoare postari, ma voi multumi cu sarcasticul Bugs Bunny ca Iepuras de Paste...</span></em></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-38492771099719516452010-03-23T20:15:00.000+02:002010-03-23T20:15:35.048+02:00Cineva mi-a spus că m-a lovit astenia de primăvară...<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><strong><em>...şi de atunci mă tot întreb despre ce primăvară vorbim. Unde este fraţilor primăvara aia? Cred că astenia aia se numeşte nostalgie. Mă gândesc tot mai des la merişorii japonezi pe care i-a adus cineva şi i-a plantat în parc când aveam vreo 12 ani. Ştiu că băieţii jucau fotbal printre ei şi îi rupeau. Oare generaţia mea a fost prima generaţie de barbari? Sau e o genă recesivă care se manifestă la câţiva ani? Şi dacă e aşa, cât durează? Are rost să mai fac şi eu copii? Să-mi fac analize să văd dacă am şi eu gena? Să aştept până se vor face primii copii maipulaţi genetic? Sau poate ar fi mai simplu să ne educăm şi să-i educăm şi pe alţii în spiritul respectului pentru lucruri şi oameni?</em></strong></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><strong><em>Ah, nu, este o soluţie prea evidentă. N-ar merge. Numai ştiinţa ne poate salva. Boală grea, astenia asta de primăvară, toamnă, iarnă, vară... Nu simţiţi că vă loveşte şi pe voi câteodată? Aşa un pic, nu prea tare...</em></strong></span></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-23388054687372538652010-03-23T19:59:00.002+02:002010-03-23T20:01:09.371+02:00Jurnalul unei tinere fete<div style="text-align: justify;"><div style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6C8J0kTRLTnQgMhAwf2S46pI5OU8NB3miiRTv23z_jBcoNoNsYsKrzn6UsrQKT_Lm5qv576BPczRh8UZvdoLDyn92M_j2atBLzAHc9B1JBfPyqYjBVvHzeo7Km6CMduKa1UPs6v4cYe9v/s1600-h/DSC05087.JPG" imageanchor="1" style="cssfloat: right; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6C8J0kTRLTnQgMhAwf2S46pI5OU8NB3miiRTv23z_jBcoNoNsYsKrzn6UsrQKT_Lm5qv576BPczRh8UZvdoLDyn92M_j2atBLzAHc9B1JBfPyqYjBVvHzeo7Km6CMduKa1UPs6v4cYe9v/s400/DSC05087.JPG" vt="true" width="400" /></a></div><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>ZIUA 1</strong>. M-am născut. Ciudat, dar nu mă simt atât de diferită. Toată lumea mă cocoloşeşte şi-mi zâmbeşte. Sunt cu adevărat specială. Au, cine e individul ăsta respingător? Vreau la mama.</em></span></div></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>ZIUA 2.</strong> S-au hotărât deja să mă mărite. Îmi place cum sună. Spun că sunt o fată modernă. Individul respingător apare iar. Orăcăi după mama.</em></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>ZIUA 3.</strong> Zvonuri sunt că fac nunta, c-or să mă dea că plâng prea mult. Mă întreb ce e ală "plâng". Apare individul respingător şi cineva-mi spune să nu mai plâng. Cred că ei zic că plâng când orăcăi. Mama mă ia în braţe.</em></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>ZIUA 4.</strong> Am ieşit la soare. Toată lumea îmi arată soarele, dar eu nu văd nimic. Lumea mă oboseşte. Adorm cu mama. </em></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em> <strong>ZIUA 5.</strong> Nici nu ştiţi ce greu e s-o trezesc pe mama. E complicat să mă înţeleg cu ea aşa la suprafaţă, fără să-i mai pot da un picior în burtică. Ceva îmi spune că nu voi ajunge ca ea. Individul respingător îmi spune că semăn cu el. Îi scot limba.</em></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>ZIUA 6.</strong> Aici se fac tot felul de experimente ciudate. Şi vorbesc despre un lichid amni... amni... ceva. Cica e ca baia. Râd de ei că vorbesc aiurea.</em></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>ZIUA 7.</strong> Azi toţi se jură că stau singură, dar m-au ameţit. Toată dimineaţa am văzut numai capete. Regret că n-am făcut nunta într-un loc mai liniştit. O trag de păr pe mama...</em></span></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-49160904816809537972010-03-18T19:09:00.001+02:002010-03-18T19:10:39.355+02:00Din "Confesiunile unei femei imaginare"<div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><strong><em>Lumea lui Rareş</em></strong></span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><strong><em>Rup zăgazurile tăcerii aşa cum ştiu eu mai bine: printr-un surâs. De la înălţimea gândurilor mele nu mă pot apropia prea mult de zgomot şi de oameni. Îl privesc pe Rareş cât de natural se descurcă în această junglă pestriţă şi îl invidiez. Cineva remarcă cu voce tare că am un surâs condescent şi dispreţuitor superior. Mă mir de alegerea de cuvinte şi mă întreb dacă persoana respectivă a citit vreodată Fraţii Grimm. Rareş simte cumva frământarea mea şi înţelege că nu voi reuşi vreodată să mă potrivesc undeva. "Te străduieşti prea mult", îmi şopteşte. Ştiu lucrul ăsta dar prefer să nu i-l spun gândidu-mă că voi părea "condescentă şi dispreţuitor superioară". "Ai un început de rid", îmi zâmbeşte Rareş poznaş. "Ah, nu, nu ridica sprânceana, zâmbeşte". Mă uit ciudat la Matei. Noul asociat al lui Rareş este pentru mine o enigmă. "Totul este pentru tine o enigmă", îmi aduc aminte că mi-a spus odată Rareş. "Tot, mai puţin munca. Nu voi putea niciodată să înţeleg cum poţi fi atât de genială la muncă şi atât de neajutorată în societate." Nici eu nu înţeleg. Înţeleg însă că Rareş e busola mea, că într-un fel sau altul el are acea abilitate de a reface punţile înte mine şi lumea dezlănţuită. </em></strong></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><strong><em>Nu zic nimic când îmi simte frica şi mă scoate din mijlocul oamenilor ca să mă ducă în siguranţă, pe teren cunoscut: acasă.</em></strong></span></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-35884254106863657082010-02-17T15:47:00.000+02:002010-02-17T15:47:31.034+02:00Un pic boemă<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>Stăpânii Gândului</strong></em></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Nu mai scriu cuvinte pe sufletul meu</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>doar sunete</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>sunete în armonie, împletite în mine</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>cu esenţa a ceea ce sunt</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>a gândurilor care roiesc năvalnice în lume</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>să-şi ceară dreptul lor preexistenţial</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>dreptul de a exista</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>la care eu am renunţat</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>când m-am întrupat prea devreme</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>într-o creaţie nereuşită</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>ingrată şi egoistă</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>dreptul pe care toţi l-am pierdut</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>când ne-am clădit din fantezii </em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>propria Grădină a Edenului</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>în care anotimpurile se succed fără voia noastră</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>soarele răsare şi apune</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>după bunul plac</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>vânturile se revoltă şi se opresc </em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>fără vreo noimă</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>dar noi suntem stăpâni</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Stăpânii Gândului...</em></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Ploieşti 15/02/2010</em></span><br />
<br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>Replică</strong></em></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Sunt copilul tăcerii</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>al gândurilor suprimate de vorbe</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>de vorbele celorlalţi</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Gândesc doar în replici</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>de parcă n-aş avea nicio idee a mea</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>şi de parcă timpul s-ar fi oprit</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>în momentul în care am respirat</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>s-ar fi oprit până la primul gând</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>al altuia</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>al oricui</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>al altcuiva</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>al nimănui...</em></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Ploieşti 17/02/2010</em></span><br />
<br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em><strong>Autoportret</strong></em></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Mă răsucesc între tăceri</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>mai străină ca niciodată de mine</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>nu ştiu să fi trăit altă viaţă</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>mai fericită</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>şi dincolo de pleoape</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>speranţele nu se nasc infinite</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>ca stelele...</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Sunt prea târziu pentru regrete</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>şi cuvintele nu mai sunt corecte</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>copiez sentimente şi ticuri</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>să mă încadrez în lumea</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>pe care nu am dorit-o</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>când ea mă căuta</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>să mă convertească...</em></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Sunt falsă....</em></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Ploieşti 16/06/2009</em></span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-2074767126859133752010-02-16T18:42:00.002+02:002010-02-16T18:46:35.994+02:00Recviem pentru industria chimică sau Super-Tide pentru Super-mame<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Reacţionez prompt şi mă aşez la blog pentru o mică replică; promit să nu se simtă până-n Japonia.</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><br />
<em></em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>În ultima vreme mă tot uit la frenezia asta care a lovit lumea legat de industria chimică. La un moment dat chiar remarcam pe TVR2 că tot dădeau dezbaterile Comisiei Europene legate de regimul substanţelor chimice. Nu prea m-am prins eu dacă scopul intenţionat e altfel decât informativ, dar cel puţin la noi s-a înteles ceva de genul că industria chimică e de vină cam pentru orice e rău şi nu poate fi explicat. În acelaşi timp cresc vânzările la Super-Tide pentru Super-mame, cum altfel. Cine nu vrea să fie o super-mamă? Adică mamă poate fi oricine, dar super-mamă - asta nu e de ici, de colo. Păi, dragii mei, cum credeţi voi că se fabrică Super-Tide de scoate albul ideal? Îl face o zână sau ursitoarea? Şi cum credeţi că puteţi să cumpăraţi iaurt care să ţină 10-15 zile? Ştiu, iar ursitoarea. Şi petrolul de la sondă tot ursitoare îl face benzină. Şi tot aşa.</em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><br />
<em></em></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Ah, că vreţi să spuneţi că la noi nu prea se respectă normele, asta-i altceva. Nu mai târziu de zilele trecute m-a omorât unu cu un fum negru şi gros de eşapament de la un logan probabil modificat sau expirat. Noroc că şi eu ca super-mamele mor şi înviu. E drept că cetăţeanului i-a dat industria auto o maşină care se învecheşte, industria petrolieră combustibil şi poliţia permis şi talon de înregistrare. Cu care trebuia să încep? Cu ăla care i-a dat ITP-ul, vă zic eu. Acelaşi care lasă camionagii să treacă cu maşinile ruginite în străinătate, de ne trimit nemţii pe unde am venit fără să ne dea chimicalele. Cu fiecare dintre noi, care vrem Super-Tide pentru super-mame. Şi ca să parafrazez o zicală celebră: Nu-i proastă industria că nu ne scuipă, e rău Pământul că ne suportă.</em></span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-49967220110908987082010-02-05T02:00:00.000+02:002010-02-05T02:00:59.620+02:00Visez... nu ma treziti... niciodata nu se intampla nimic nou!<span style="color: #741b47; font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Intotdeauna visez. Astrologul imi explica o conjunctie cu Neptun, eu cred ca mai degraba conjunctura cu lumea. Ca mai toti, cred ca m-am nascut in secolul gresit. Va rog sa dati timpul inapoi, dar nu uitati sa-mi trimiteti apa curenta si centrala cu caloriferele. Aici n-am jacuzzi, dar daca mi s-ar livra unul acolo ar fi fain. </em></span><br />
<br />
<span style="color: #741b47; font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>Nu vreau sa merg inainte de teama ca aflu ca Basescu s-a intitulat Imparatul Romanilor, si pe urma Geoana si-a luat satra si s-a proclamat Regele Romanilor, si copiii mei, cand si daca oi avea vreunii or sa foloseasca cuvinte pe care eu nu le inteleg pentru ca le spune o tanti mai mult sau mai putin blonda la televizor. </em></span><br />
<br />
<span style="color: #741b47; font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"><em>E frumos sa visezi. E ca o petrecere cu costume, in care tu, pentru prima data, te-ai costumat in tine insuti. Si mai mult decat atat toata lumea te admira. Realizarea e impecabila, gustul desavarsit. <strong>Mai trebuie doar sa stii cum sa-ti porti costumul. Si nu stii! S-atunci se intampla nenorocirea: <span style="color: #20124d; font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;">te trezesti... ma trezesc...</span></strong></em></span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-2289370375057176202010-02-04T14:24:00.004+02:002010-11-14T17:13:05.756+02:00Perioada bilingvă - un crâmpei<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b>Ei...</b></i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Sunt sentimente care azi se nasc şi mor</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi sunt cuvinte care sunt de dor sau dor –</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi deşi uneori tăcerea pare că nu doare</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Sub ea speranţa arde ca o lumânare.</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><br />
</span><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Suntem iluzii ce se nasc şi pier</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>În lumea de continuu efemer</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Suntem sortiţi să mergem înainte</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Pe iarnă grea sau arşiţă fierbinte.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>N-avem nici viitor şi nici trecut</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Ci doar o viaţă plină de tumult</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi trăind doar ne clădim pe noi în sine</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Ş-ajung a mă feri tot eu de mine.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>În jocul vieţii când mă prind tăcut</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Văd Moartea că îmi ţine de urât</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi deşi o ignor sau o gonesc</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Alături doar de ea mai pribegesc.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Cu faţă-i hâdă ţi surâsul strâmb</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>M-adulmecă s-ajung şi eu un hârb</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Dar eu nu sunt speriat de-ameninţarea ei</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Căci simt cumva că-s protejat de zei.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>11.07.2009, Ploiesti</i></span><br />
<br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b>To Her...</b></i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>I saw the feelings that were born and dead today</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Like characters of any tragic play</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>And though the silence seems to be so kind</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>It kills the hope in any play she’ll find.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>We're nothing but illusions in the horizon</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Which live no more as soon as they are gone</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>We’re meant to go ahead at any cost</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>We only know this duty and this post.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>We know no future and we know no past</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>We don’t know how much our life will last</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>But living learn me how to go ahead</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Even if sometimes I’m alone and scared.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>When a silent dance with life I have</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>I see the Death and in nightmare I crave.</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>And although I am chasing Her away</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>She smiles and says she’s coming there to stay.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>That ugly face keeps chasing me around</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Waiting just to be less fine and sound-</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>But I’m not frightened by its frightful face</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Cause I am feeling Gods’ protection from the grace.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>11.07.2009, Ploiesti</i></span><br />
<br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b>Nothing that makes ME</b></i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>I asked myself: “What good to live?</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>What good to love and care and give?</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Why should I make such a waste?</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>When the sorrow’s all I taste?”</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>I looked again up to the sky</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Waiting answer from the high</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Although I know You don’t exist</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>I hoped You hear You are missed.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Then I returned into my world</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>My heart is getting much to cold</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>It stops and I don’t want to stop</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>That moment from my life to drop.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>I wish to never feel again</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>No sorrow or no other pain</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>No joy, no song, no harmony</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Nothing that makes ME be me.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>30.01.2010, Ploieşti</i></span><br />
<br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i><b>Nimic din ce m-a definit</b></i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Stau şi mă-ntreb: “de ce trăiesc?</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>De ce pot încă să iubesc?</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>De ce să mă tot irosesc</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Când suferinţă doar primesc?“</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Ş-atunci mă uit din nou la cer</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi să-mi răspunzi Te rog şi-Ţi cer</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Deşi eu ştiu că nu exişti</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Chiar pentru cei pierduţi şi trişti.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Ş-atunci mă-ntorc în lumea mea</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi-mi împietreşte inima</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi se opreşte şi nu vreau</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Timpul să-l pierd sau să îl dau.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Doar îmi doresc să nu mai simt </i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Căci sentimentele te mint</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi versul ce l-am plămădit</i></span><br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>Şi tot ce-odat’ m-a definit.</i></span><br />
<br />
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;"><i>04.02.2010 Ploiesti</i></span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-60279712252136272062010-02-03T19:17:00.004+02:002010-02-03T19:22:08.825+02:00Ma intorc si pe cealalta parte...<span style="font-family:trebuchet ms;"><strong><em>... ca pe asta m-am prajit destul de cand tot aud tot felul de aberatii. Mi-a asurzit urechea si imi tot curge un ochi. Uneori cred ca-s lacrimi, pe urma imi dau seama ca-s urdori. Inca mai dorm. E ocupatia mea preferata in ultima vreme. Nici nu ma gandesc sa fac altceva. Mi-am pierdut energia undeva demult, intre doua vorbe aruncate in graba: "Esti o isterica si-o nebuna". Gata, s-a terminat cu strategia mea de-a schimba lumea. Mai bine ma schimba ea pe mine. Daca tot i-a schimbat pe toti ceilalti, pe mine de ce nu? Mi se povesteste condescent ca as putea avea probleme cu tiroida si de-aia sunt irascibila. Si uite asa, mi-am gasit si explicatia stiintifica. Ma gandesc ca am probleme cu tiroida si nu mai urlu cand aud tot felul de tampenii...</em></strong></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><strong><em></em></strong></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><strong><em>Doar ma intorc si pe partea cealalta sa ma imunizez complet...</em></strong></span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-8538197491135919042009-12-27T12:54:00.004+02:002009-12-27T12:59:08.675+02:00Impozitul forfetar sau intrebarea tampita a zilei...<em><span style="font-family:trebuchet ms;"><strong>Daca tot s-a aprobat impozitul forfetar pe principiul ca firmele fac evaziune fiscala, de ce nu se desfiinteaza Garda Financiara?</strong> </span></em><br /><em><span style="font-family:trebuchet ms;"></span></em><br /><em><span style="font-family:trebuchet ms;">Pentru mine, ca simplu cetatean, este evident ca din moment ce se stie ca exista evaziune fiscala, dar nu poate fi dovedita, inseamna ca fie Garda Financiara e corupta, fie functionarii ei sunt atat de incapabili incat a fost necesara introducerea impozitului forfetar. Sau noi, toti cetatenii Romaniei, suntem fie atat de hoti, fie atat de prosti, incat nu avem curajul sa spunem nimic... </span></em><br /><em><span style="font-family:trebuchet ms;"></span></em><br /><em><span style="font-family:trebuchet ms;color:#ff0000;"><strong>Pe cand bir pe fumul de pe cos?...</strong></span></em>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-31276826936839053862009-12-25T13:14:00.003+02:002009-12-26T12:16:48.790+02:00M-am saturat de iritari postume<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfcuEB7v1Zg83GuVMl2jttZpzh9Hl8cCrcdFFlilxrAnS0I2ewCdlyw6yO1EobLldTpdJaZSxivPoyFjvkEHpNJRwOTkVrFGoh9L4SD-Jh82D6wrzEoR0YISLqbW-di-Vh1og_Wq02ifT7/s1600-h/100_1131.jpg"><img style="MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; FLOAT: right; HEIGHT: 240px; CURSOR: hand" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5419137851037410034" border="0" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfcuEB7v1Zg83GuVMl2jttZpzh9Hl8cCrcdFFlilxrAnS0I2ewCdlyw6yO1EobLldTpdJaZSxivPoyFjvkEHpNJRwOTkVrFGoh9L4SD-Jh82D6wrzEoR0YISLqbW-di-Vh1og_Wq02ifT7/s320/100_1131.jpg" /></a><br /><div><em><span style="font-family:trebuchet ms;">"Se vinde tara la bucata", "Politicienii sunt corputi", "Udrea e blonda" etc.</span></em></div><br /><div><em><span style="font-family:trebuchet ms;"></span></em></div><br /><div><em><span style="font-family:trebuchet ms;">Am auzit si am vazut prea des atitudinea asta. Daca stau sa ma gandesc bine nici revolutia noastra nu a fost "a noastra". Se vehiculeaza tot mai des ca a fost o actiune a agenturilor straine. De fapt, a devenit mai mult decat un fapt vehiculat, este deja bine stabilit si impamantenit in mintea si inima romanilor. Facuta de agenturi straine cu carne de tun romaneasca... Astia suntem: numai gura e de noi...</span></em></div><br /><div><em><span style="font-family:trebuchet ms;"></span></em></div><br /><div><em><span style="font-family:trebuchet ms;">Ne agitam, facem spume pe tot felul de bloguri ca ala si alalt fura, dar cati dintre noi ne dam si identitatea, cati spunem ce avem de spus in fata. Multi se pitesc dupa familie si responsabilitatea fata de ea, dar cati mai avem familii, pentru ca mai nou rata divorturilor o depaseste pe cea a casatoriilor. Suntem ipocriti, nu buni, dragii mei. Suntem lasi. Si asta ne face sa avem un <strong>Craciun linistit</strong>... si <strong>ATAT</strong>.</span></em></div>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-89657937814117522172009-11-01T22:41:00.002+02:002009-11-01T22:51:09.319+02:00Ce inseamna "neconditionat"?Ne-am invatat prea mult si prea des cu acest termen de parca ar fi unul din drepturile garantate prin constitutie: incredere neconditionata, dragoste neconditionata, totul trebuie sa vina neconditionat. Americanii au un alt termen care este mult mai realist pentru "neconditionat": "for granted". Desi exista si la ei termenul "unconditional", ei folosesc acest "for granted", care inseamna mai degraba un drept cuvenit, dar nedobandit. Si ceea ce e mai interesant este ca odata cu acest drept cuvenit vin si obligatiile, spre deosebire de atat de prozaicul nostru "neconditionat", care presupune un fel de privilegiu regal sau dumnezeiesc. "For granted" nu inseamna ca nu poti pierde dreptul cuvenit, si cel mai adesea se foloseste peiorativ insemnand o presupunere eronata a dreptului cuvenit. "You took it for granted" inseamna "Ai crezut ca ti se cuvine", dar implicit inseamna ca de fapt nu e asa. In acelasi fel ar trebui sa fie si "neconditionat" pentru noi, ceva ce se poate obtine usor si mentine greu. De unde atata dragoste si incredere neconditionata? Viata e prea scurta pentru asa ceva si noi prea putini cei care traim suficient de mult sa ne bucuram de ea. Ar trebui sa existe intotdeauna conditii, sa existe acel minim care sa te faca fericit. Eu asta cred ca e conditia esentiala a traiului pe acest pamant. Si cine cere "neconditionat" e clar ca ia totul "for granted" si nu va oferi la fel. Uneori cuvintele sunt proprii nostrii inamici, mai ales cand se nasc in prorpiul nostru creier...Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-26597068642703505862009-09-12T10:39:00.006+03:002009-09-13T12:00:38.552+03:00Oglinda lumii<span style="font-family:trebuchet ms;">Am ajuns si la 30 de ani... inevitabil si la un moment dat. Ma bucuram de independenta, de toate lucrurile reusite, cand dintr-o data cineva s-a gasit sa-mi spuna - pana la urma - ceea ce era evident: am implinit 30 de ani. Si daca n-am reactionat expunerea a continuat: tu cand te mariti? Norocul meu ca sunt o tipa glumeata si m-a amuzat gluma. Se pare insa ca pe interlocutorul meu l-a enervat si a continuat sa intrebe mereu si mereu pe acelasi ton serios. Astazi, intr-un final, m-am suparat, si eu si interlocutorul. Se pare ca ne-am sters reciproc unul din inima celuilalt si continuam prin a ne ignora. Din nu stiu ce motiv, el si o mare parte din restul lumii cred ca eu cand ma uit in oglinda nu vad o femeie de 30 de ani. Problema mea nu este ca nu o vad, o vad foarte bine, problema mea e ca m-am saturat de oglinda lumii. Am 2 titluri academice terminate, 2 in curs. Am 4 specializari in acelasi domeniu, din care una bilingva. Am 3 specializari distincte pe domenii de activitate diferite, din care una in implementare de ERP. Am propria mea afacere, si chiar daca lucrurile se misca incet, ele merg. Nu am, recunosc, prospecte de casatorie in viitorul apropiat sau pe cineva alaturi. Nu inteleg de unde dezamagirea. Daca pun in balanta ce am cu ce nu am, cred ca bilantul este foarte bun.<br />Ce as vrea eu sa fac pe viitor? Nu ca ar fi treaba oricarui bagator de seama care se tot uita in oglinda lumii la mine. Vreau sa-mi fac o mica afacere prospera, sa ma marit cu un om pe care sa-l iubesc si care sa ma iubeasca si sa am copii, atati cati se va putea. Nu vreau sa ma marit numai pentru ca, asa cum arata pe un documentar Discovery, niste oameni preistorici cu creierul cat o aluna, trecand printr-o criza de femei, au inventat casatoria. Sau pentru ca femei preistorice cu creierul cat o nuca, au acceptat. Singura dovada de intelepciune pe care ne-o lasa inaintasii este de a ne lasa urme scrise sau de alta natura arheologica (in documentarul respectiv se descoperise un mormant preistoric, in care cuplul era ingropat tinandu-se de mana), pentru ca noi sa le trecem prin filtrul propriilor noastre gandiri si sa invatam din greselile lor. Si daca omul preistoric din documentar a pus pe un alt om preistoric sa-i omoare nevasta dupa moartea lui si s-o ingroape cu el, nu insemna ca si eu ar trebui sa patesc la fel. Si nici daca parinti, unchi, veri si matusi, s-au casatorit, iar nu inseamna ca si eu trebuie, inainte sau dupa 30 de ani.<br />Am trait 30 de ani mai mult sau mai putin in armonie cu regulile acestei societati si oglinda mea arata o imagine realizata. Nu am de gand sa ma las inghesuita in oglinda lumii la un loc cu toti ceilalti pentru ca sa ajung sa spun la un moment dat ca Eminescu in Scrisoarea I:<br /><br />"<em>Neputand sa te ajunga, crezi c-or sa vrea sa te admire?<br />Ei vor aplauda desigur biografia subtire<br />Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vreun lucru mare,<br />C-ai fost om cum sunt si dansii... Magulit e fiecare<br />Ca n-ai fost mai mult ca dansul... Si prostatecele nari<br />Si le umfla orisicine in savante adunari<br />Cand de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai 'nainte<br />C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte<br />Astfel incaput pe mana a oricui, te va drege,<br />Rele or zice ca sunt toate cate nu vor intelege...<br />Dar afara de acestea vor cata vietii tale<br />Sa-i gasesca pete multe, rautati si mici scandale -<br />Astea toate te apropie de dansii... Nu lumina<br />Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina,<br />Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt<br />Intr-un mod fatal legate de o mana de pamant;<br />Toate micile mizerii unui suflet chinuit<br />Mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit.</em>"<br /><br />Pentru mine oglinda lumii are numai acele cateva puncte cand ajunge la convexitate cu oglinda mea, acei cativa oameni care ma asculta, ma inteleg, ma aprecieaza, cei care "nu ma vor drege", trecandu-ma printr-o imagine deformata, corespunzand unei standardizari facuta de o mana de oameni fara imaginatie. Sunt o imagine intr-o varietate de imagini, nici mai buna, nici mai rea. Si continuand tot pe linia lui Eminescu, sunt si eu dintre cei pe care "<em>Deopotriva-i stapaneste raza ta</em> [lunii]<em> si geniul mortii</em>"...</span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2998618844934455934.post-17773564145581371452009-08-16T10:51:00.005+03:002009-08-16T11:34:13.973+03:00Promiscuitatea - efect secundar al libertatii...<span style="font-family:trebuchet ms;"><em>... si nu este singurul, dar asta a fost tema mea de debate cu forurile interioare din ultimii doi ani. Ciudat sa spun asta, nu? Dar se pare ca pe masura ce inaintez in varsta tind sa fac o adevarata teza de doctorat din ceea ce ar putea fi un simplu subiect de barfa de duminica. Pe de alta parte, rafturile librariilor ma incurajeaza cu cele o suta de sortimente de cum sa ai o relatie fericita, cum sa treci peste dezamagiri si similare. Pe urma mai sunt si prietenii, discutii inofensive: "stii ca ala si-a inselat nevasta?" "cu cine?" "cu nevasta lu alalt". Si am lasat pentru la sfarsit forumurile pentru femei unde comenteaza "in draci" barbatii...</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Am intrebat o data pe cineva, dupa ce mi se destainuise ca si-a petrecut weekendul cu o femeie maritata, daca lui nu-i e teama ca se va casatori si nevasta lui o sa umble si ea prin vecini. Intai a avut un usor moment de orgoliu si a zis un "nu cred", pe urma cu o resemnare fatidica m-a anuntat ca "ce-o fi, o fi". </em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>La randul meu, mi s-a intamplat sa ies cu un tip despre care am aflat ulterior ca e casatorit si i-am dat papucii in ciuda incercarilor lui de a-mi explica ceva despre o casnicie nefericita. I-am spus ca pentru a-l crede ar trebui sa aud si versiunea ei, si ca oricum exista divortul. </em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Nu mi-a placut niciodata sa fiu a opta roata de la caruta si nici sa astept sa-mi vina randul. Am invatat ani la rand si mi-am luat titluri universitare tocmai ca sa ajung mai repede in fata. Dar daca e un loc unde cred ca ar trebui sa fiu mereu in fata, fara importanta cate titluri universitare exista in lume, e in inima cuiva important. </em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>De aceea nu voi intelege niciodata aceasta dorinta de " a merge pe langa drum ", aceasta nevoie de altcineva. Mi-am cladit toate relatiile pe incredere, am cultivat increderea tocmai pentru ca nu cred ca exista ceva mai de pret. Si aici ma refer la orice relatie nu numai la cele personale. E foarte greu sa stai langa cineva pe care-l suspectezi tot timpul. Mai mult decat asta, conform principiului actiunii si reactiunii, cu cat vei incerca mai mult sa controlezi viata cuiva cu atat el va deveni mai bun la a eluda acest control.</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Si pe urma vine intrebarea pe care mi-am pus-o mereu: oare cei care traiesc promiscuu nu imbatranesc? Nu se gandesc la momentul cand se lasa carnea pe oase, cand se rideaza pielea, cand functiile organismului cedeaza? </em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Am trecut de la o epoca de restrictii la una de libertate absoluta si acum nu mai stim ce sa facem cu ea. Experimentam orice: sex, alcool, hard rock (ca rock'n'roll nu prea mai e de actualitate), voodoo, culturi religioase obscure. Ne lipsesc criteriile de evaluare, ne lipseste vointa de a ne evidentia, suntem trendy, cool, super si alte adjective care au traducere in limba noastra. </em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Traim ani la rand unul langa altul, fara sa oficializam o relatie, ca pana la urma ce importanta are o hartie, spune unul dintre noi. Va intreb atunci: daca nu are importanta de ce nu? Daca tot e doar o hartie fara sens? Dar daca prietenii vin si-ti spun ca stai sub papucul iubitei, prima reactie va fi sa-i contrazici si o sa tipi din sufragerie la ea sa va aduca si voua niste bere. E ca si cum s-ar fi inversat toate prioritatile, suntem mai aliniati acum ca niciodata, dar la o societate care este bolnava si care lupta sa se vindece. Uitati-va la toate filmele din exterior sa vedeti ca toate abordeaza unul din subiecte: sex, violenta sau droguri. Americanii promoveaza casatoria, europenii promoveaza chiar si casatoria fara acte. La noi e iubire. Adica un individ sta cu altul, de teama sa nu fie parasit il urmareste ca un soim. Dar nu-i spune lui nimic, ci se duce si se ia de X si de Y, iar cand ajung funia la par si-i spune ceva celalalt explodeaza pentru ca nu a vazut etapele intermediare ci numai boomul final. Am vazut ades tipe care spun: "eu nu vreau sa ma marit." , desi nu gandesc asa. Am abordat si eu fraza asta, dar altfel: "nu vreau sa ma marit acum si nu ma voi marita cu oricine din disperare." Si cred ca si persoanele respective gandesc la fel, dar exprima doar jumatati de masura. </em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Imi doresc o familie, cineva care sa fie alaturi de mine, care sa imparta cu mine bucuriile si necazurile, si imi doresc copii care sa creasca in aceasta familie si la randul lor sa-si doreasca acelasi lucru. Nu-mi doresc promiscuitate si cinism. Si nici nu-mi doresc sa merg in rand cu regii...</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em></em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>"Daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Si langa regi tu umbli ca lang-un oarecare,</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit,</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare.</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Daca ajungi sa umpli minutul ce se scurge</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Cu saizeci de secunde ce curg in ritmul lor,</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em>Dar mai presus de toate vei fi, copile, un OM."</em></span><br /><span style="font-family:trebuchet ms;"><em><strong>Rudyard Kippling, "Daca"</strong></em></span>Roxanahttp://www.blogger.com/profile/09212389872707788687noreply@blogger.com0