... si nu este singurul, dar asta a fost tema mea de debate cu forurile interioare din ultimii doi ani. Ciudat sa spun asta, nu? Dar se pare ca pe masura ce inaintez in varsta tind sa fac o adevarata teza de doctorat din ceea ce ar putea fi un simplu subiect de barfa de duminica. Pe de alta parte, rafturile librariilor ma incurajeaza cu cele o suta de sortimente de cum sa ai o relatie fericita, cum sa treci peste dezamagiri si similare. Pe urma mai sunt si prietenii, discutii inofensive: "stii ca ala si-a inselat nevasta?" "cu cine?" "cu nevasta lu alalt". Si am lasat pentru la sfarsit forumurile pentru femei unde comenteaza "in draci" barbatii...
Am intrebat o data pe cineva, dupa ce mi se destainuise ca si-a petrecut weekendul cu o femeie maritata, daca lui nu-i e teama ca se va casatori si nevasta lui o sa umble si ea prin vecini. Intai a avut un usor moment de orgoliu si a zis un "nu cred", pe urma cu o resemnare fatidica m-a anuntat ca "ce-o fi, o fi".
La randul meu, mi s-a intamplat sa ies cu un tip despre care am aflat ulterior ca e casatorit si i-am dat papucii in ciuda incercarilor lui de a-mi explica ceva despre o casnicie nefericita. I-am spus ca pentru a-l crede ar trebui sa aud si versiunea ei, si ca oricum exista divortul.
Nu mi-a placut niciodata sa fiu a opta roata de la caruta si nici sa astept sa-mi vina randul. Am invatat ani la rand si mi-am luat titluri universitare tocmai ca sa ajung mai repede in fata. Dar daca e un loc unde cred ca ar trebui sa fiu mereu in fata, fara importanta cate titluri universitare exista in lume, e in inima cuiva important.
De aceea nu voi intelege niciodata aceasta dorinta de " a merge pe langa drum ", aceasta nevoie de altcineva. Mi-am cladit toate relatiile pe incredere, am cultivat increderea tocmai pentru ca nu cred ca exista ceva mai de pret. Si aici ma refer la orice relatie nu numai la cele personale. E foarte greu sa stai langa cineva pe care-l suspectezi tot timpul. Mai mult decat asta, conform principiului actiunii si reactiunii, cu cat vei incerca mai mult sa controlezi viata cuiva cu atat el va deveni mai bun la a eluda acest control.
Si pe urma vine intrebarea pe care mi-am pus-o mereu: oare cei care traiesc promiscuu nu imbatranesc? Nu se gandesc la momentul cand se lasa carnea pe oase, cand se rideaza pielea, cand functiile organismului cedeaza?
Am trecut de la o epoca de restrictii la una de libertate absoluta si acum nu mai stim ce sa facem cu ea. Experimentam orice: sex, alcool, hard rock (ca rock'n'roll nu prea mai e de actualitate), voodoo, culturi religioase obscure. Ne lipsesc criteriile de evaluare, ne lipseste vointa de a ne evidentia, suntem trendy, cool, super si alte adjective care au traducere in limba noastra.
Traim ani la rand unul langa altul, fara sa oficializam o relatie, ca pana la urma ce importanta are o hartie, spune unul dintre noi. Va intreb atunci: daca nu are importanta de ce nu? Daca tot e doar o hartie fara sens? Dar daca prietenii vin si-ti spun ca stai sub papucul iubitei, prima reactie va fi sa-i contrazici si o sa tipi din sufragerie la ea sa va aduca si voua niste bere. E ca si cum s-ar fi inversat toate prioritatile, suntem mai aliniati acum ca niciodata, dar la o societate care este bolnava si care lupta sa se vindece. Uitati-va la toate filmele din exterior sa vedeti ca toate abordeaza unul din subiecte: sex, violenta sau droguri. Americanii promoveaza casatoria, europenii promoveaza chiar si casatoria fara acte. La noi e iubire. Adica un individ sta cu altul, de teama sa nu fie parasit il urmareste ca un soim. Dar nu-i spune lui nimic, ci se duce si se ia de X si de Y, iar cand ajung funia la par si-i spune ceva celalalt explodeaza pentru ca nu a vazut etapele intermediare ci numai boomul final. Am vazut ades tipe care spun: "eu nu vreau sa ma marit." , desi nu gandesc asa. Am abordat si eu fraza asta, dar altfel: "nu vreau sa ma marit acum si nu ma voi marita cu oricine din disperare." Si cred ca si persoanele respective gandesc la fel, dar exprima doar jumatati de masura.
Imi doresc o familie, cineva care sa fie alaturi de mine, care sa imparta cu mine bucuriile si necazurile, si imi doresc copii care sa creasca in aceasta familie si la randul lor sa-si doreasca acelasi lucru. Nu-mi doresc promiscuitate si cinism. Si nici nu-mi doresc sa merg in rand cu regii...
"Daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
Si langa regi tu umbli ca lang-un oarecare,
Daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit,
Daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare.
Daca ajungi sa umpli minutul ce se scurge
Cu saizeci de secunde ce curg in ritmul lor,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau
Dar mai presus de toate vei fi, copile, un OM."
Rudyard Kippling, "Daca"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu