miercuri, 31 decembrie 2008

dorinta pentru Noul An

mi s-a spus odata, demult ca la o piesa de teatru trebuie sa vii cu mintea complet goala, fara impresii sublime si fara prejudecati... ca trebuie sa te astepti la orice si sa poti intelege toata aceasta experienta fara automatismele cotidiene... numai atunci te poti bucura de experienta reala a spectacolului... atunci cand nu-ti doresti nimic, nu compari cu nimic, nu treci totul prin filtrul lui e bine sau e rau... de aceea daca-mi doresc ceva pentru noul an si daca va doresc si voua ceva e sa puteti intra in 2009 ca intr-o sala de teatru si sa puteti fructifica la maxim orice va va astepta...

La Multi Ani tuturor!
video

pentru noul an revolutionar


...sa aduca ceasul ce n-a adus clipa...

marți, 30 decembrie 2008

emanciparea femeii sau matriarhatul...

stiu ca multi vor spune ca nu sunt deloc progresista... si sincer nu prea cred ca sunt... traiesc intr-o societate in care progresul este privit in cati cai-putere are ultimul model ferrari si care este ultima colectie de lenjerie Victoria's Secret? si totusi cand ne intoarcem la micile si amaratele noastre case purtam Jolidon (?) si conducem Logan (?). imi cer scuze fata de privilegiatii care conduc Volkswagen... Marita nu e niciodata disponibila pentru facut curatenie si Gigel habar nu are sa schimbe o roata... dar cea mai mare dovada de modernism este sa ne demonstram independenta fata de casatorie, indiferent de faptul ca femeile ajung la 30 de ani sa-si doreasca cu disperare un copil, iar barbatii o menajera... barbatii sunt foarte puternici si foarte fini psihologi prin faptul ca nu se incurca cu o femeie care-si doreste o casatorie... femeile sunt foarte smechere ca pun mana pe unul care proclama apologia burlaciei (iq-ul femeilor e mereu in crestere)... suntem minunati ca obtinem intotdeauna ceea ce vrem... nu exista casatorii aranjate si presiuni.. si daca exista suntem flexibili: ne imaginam ca ni le-am dorit...

e ca-n drumul meu spre servici unde la Universitate fac stanga spre Rosetti... desi stau zeci de minute la semaforul de facut la stanga asa cum e corect, altii se baga in fata trecand pe semaforul de inainte (soferii de bucuresti pricep - mai ales cei care executa manevra), dar eu nu ma invat deloc minte sa renunt la reguli... eu stau si astept mereu.... imi imaginez ca corectitudinea va fi la un moment dat rasplatita... in Romania(?!)...

stau si ma intreb de ce s-a scos matriarhatul, pentru ca oricum barbatilor le place sa fie tratati ca niste copii... sa le spui ce e bine sa faca tocmai ca sa nu faca... sa aiba cineva grija de ei, sa-i alinte, sa le calce, sa le spele... si pe urma vin sa te pupe pe obraz si pleaca sa se joace cu prietenii lor... ei, din cand in cand ma joc si cu mami sa nu se plictiseasca ca mi-e mila de ea ca are asa o viata chinuita... si cand o sa ma fac suficient de mare o sa-mi gasesc una cu picioarele pana-n gat sa fie alta mami... si mami unu nu trebuie sa se supere daca ma iubeste...


sincer, eu mi-as face un harem... un harem modern... ei pleaca cand vor si cu cine vor si eu doar caut sa vad ce-a ramas in harem... doar nu sunt fermecatori toti deodata... si daca nu gasesc nimic reimprospatez haremul... si as reinstaura matriarhatul... sunt dispusa chiar sa-i schimb din cand in cand intre hareme... ca lor tot le place sa zboare din floare in floare... doar ca n-ar mai trebui sa se chinuie cu flori si cadouri... si poate chiar ar merge daca n-as fi avut inca din copilarie acest prost obicei sa ma atasez de cate o jucarie si s-o declar favorita mea, apoi de o melodie, de haine, de locuri... am foarte multe favorite, dar numai cate una din fiecare specie... poate daca mi-ar aduce cineva niste barbati extraterestrii as putea sa fac un harem... dar unii frumosi va rog... o sa-i consider cadou de anul nou... si daca gasesc si eu ceva prin spatiu va aduc si voua... macar o roca selenara din desertul Las Vegas...

luni, 29 decembrie 2008

Nu mai am anul care pleaca, nu l-am avut vreodata. El m-a avut tot timpul la indemana. Am fost mereu unealta capriciilor lui. Nu am nici anul care vine. Nu cred in predestinare. Nu cred ca viata este deja scrisa. Nu mai cred in secrete bine pastrate de la 10 ani cand am descoperit ca mama e Mos Craciun si ca are un loc secret unde-mi ascunde cadourile.... Nu cred in viata de dupa sau in biserica sau in Dumnezeu... E un intreg complex de necredinta in mine... Ai putea chiar sa crezi ca e pustiu acolo. Pana la urma ce este mai creativ decat Dumnezeu si Biblia? Omul. Omul pentru ca inainte de Dumnezeu au fost coruptii zei ai Olimpului, pentru ca exista Mahomed, exista Allah, exista zeii budisti. Daca omul n-ar fi fost creativ ar fi existat un singur zeu, pe care vreun fanatic lipsit de imaginatie l-ar fi numit UNICUL, ale carui reprezentari ar fi strict interzise pentru ca nimeni n-ar avea suficienta imaginatie ca sa-l faca exact asa cum este el... Si probabil ca tot din lipsa de creativitate acest unic zeu ar fi intrupat ziua si noaptea, raul si bunele, bucuria si durerea...

Ma uit la utopia absurda pe care tocmai am insirat-o si incerc sa-mi gonesc gandurile, alea care mi-au fost date sa ma chinuie pentru necredinta mea... As vrea sa daram castelele de nisip si sa las o intreaga plaja pustie, lipsita de creativitatea umana, pe care sa ratacesc nestingherita tot viitorul... "din haos doamne-am aparut/ si m-as intoarce-n haos/ si din repaos m-am nascut/ mi-e sete de repaos"... sa-mi ierte Eminescu ortografia si punctuatia si lipsa de creativitate si de fler...

Iar voua, tuturor prietenilor mei va doresc o viata lineara si frumoasa, previzibila ca o iubire din filme...

duminică, 7 decembrie 2008

tehnologia...

... cu zecile ei de beneficii... computere, roboti industriali, camere video performante... virusi, boli, accidente aviatice... nu stiu de ce dar in ultima vreme m-am simtit de parca as fi in Africa in momentul in care europenii au pus piciorul pe continent... stiu ca in era comunista functiona cenzura, dar totusi SIDA, HIV, cancer in toate formele si marimile... macar ca-l vedeai pe ala de alaturi murind... pe vremea raposatului mi-au murit doua matusi de cancer, am auzit de unele operate, dar cam atat... in ultimii doi ani aud de cancer la ficat - doua persoane pana in 40 de ani, de AVC, si ca sa ma distrez major epidemie de hernie de disc sau discopatie lombara... si nu veti intelege de ce ma distrez, bineinteles... pentru ca un procentaj maricel din persoanele afectate il fac de la carat... carat obiecte grele in epoca motostivuitorului, doamnelor si domnilor, si in epoca in care acest mesaj ajunge la dvs ACUM...

miercuri, 3 decembrie 2008

... unde nu e nici intristare

Azi m-am gandit la pensie... In fiecare zi ma gandesc la pensie si la banca, in ordine inversa bineinteles... Azi m-am gandit doar la pensie... Nu stiu de ce, poate pentru ca nu m-am mai urcat la volanul masinii pe care o datorez sa ma duc la munca, sau poate pentru ca pur si simplu nu am vrut... Sau poate pentru ca stiu ca datoria la banca voi apuca oricum s-o platesc pe cand pensia este o chestie atat de ireala... din toate punctele de vedere... Din datoria la banca mai am aproximativ 4 ani, pentru pensie mai am inca 30 de ani... Pana atunci mai apuc sa fac si alte datorii la banca, sa cheltui alti bani, sa muncesc... Noroc ca patronul meu, un bun samaritean, nu mi-a dat un salariu prea mare ca sa nu pot cheltui prea mult... Fara sa spunem ca ma pregateste pentru viitor, atunci cand o sa am o pensie miniscula din care sa-mi iau o aspirina si-un pahar cu vin... Si atunci ma gandesc la pensie? Are rost s-o mai astept? Ma intreb oare cat va fi minunata pensie? Are rost sa mai stau pe aici sa aflu? Ca daca nu am auzit ca se face o autostrada in iad si au nevoie de oameni, sa faca import de piatra de rau din rai... si cica e pe durata nedeterminata... si am inteles ca e intr-un loc unde nu e nici intristare, nici nu mai stiu ce... niciodata n-am inteles ce spune preotul la partea asta... pe de o parte poate pentru ca o pronunta asa pe un ton languros si soptit si imbietor, iar pe de alta pentru ca sunt instantaneu preocupata de ce mai sunt au aici daca acolo n-au nici macar intristare? Dar pe de alta parte stau si ma gandesc... daca nu-mi convine salariu? Daca va fi aceeasi pensie miniscula? Si daca n-ar mai fi pensie la ce m-as gandi eu in fiecare zi? Pentru ce m-as mai trezi eu dimineata? La ce m-as gandi? Azi m-as gandi la o excursie la munte, la o cabana in mijlocul padurii departe de lume, dar cu centrala, computer si apa curenta... La micul meu univers tehnologizat departe de lume... La de ce avem mai multe boli profesionale datorate efortului decat atunci cand oamenii impingeau carele din noroi... La boala stresului... Si totusi la liniste m-as gandi... la gandul tacerii... universul in hibernare... ultima frontiera...

duminică, 30 noiembrie 2008

ce m-a scos din blazare?...

... sau mai bine zis ce ma scoate din minti...

De obicei ma scot multe lucruri din minti... Cred ca eu sunt probabil unul din ultimile temperamente pure, mai exact temperamentul coleric... Merg pe strada, calc intr-o balta si ma scoate din minti existenta ei... Ma intreb de ce cand am fost in Germania, desi a fost furtuna, nu erau strazile acoperite cu noroi ca in epoca crailor de curte veche?... Ma urc la volan si masina mea proaspat iesita de la spalatorie, numai cu o zi inainte arata de parca a stat intr-un santier... Ajung la servici si cineva mi-a rascolit tot biroul dupa o hartie care statea intr-un dulap, desi elegant si frumos ar fi fost sa ma sune, economisind timpul ei de debandada si al meu de curatenie... Muncesc 10 ore ca o sclava si la sfarsit vine seful si ma intreaba ce-am facut si constat ca rezum totul in 3 propozitii... Plec de la birou fara vlaga si intr-o intersectie un sofer imi comunica "amabil" sa ma deplasez mai la stanga chiar daca intru pe contrasens pentru ca el nu reuseste sa se "strecoare" prin dreapta mea nici daca se suie pe trotuar... parchez masina si greseala fatala, ma dau jos si traversez strada sa ajung in scara blocului... mi se comunica de un sofer grabit ca sunt o vaca intrucat nu am asteptat vreo doua secole pana treceau toti soferii grabiti ale caror masini ating viteze demne de circuit... multumesc tuturor in stilul meu caracteristic si ca sa fiu sigura ca ma fac inteleasa ma cobor inclusiv la nivelul de a-i comunica din viteza ultimului meu inlocuitor ca facem parte din aceeasi specie folosind eufemismul bou... la sfarsitul zilei deschid televizorul ca sa vad cat de constanta e Esca in alegerea bigudiurilor, ma enervez ca politia se plange de rata crescuta a accidentelor rutiere in timp ce mie mi s-a comunicat candid ca daca nu m-a omorat masina sa nu-i mai deranjez de la treaba...

sunt curioasa: voi nu v-ati saturat sa vi se spuna ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul? nu v-ati saturat de acest amestec de nesimtire si inocenta? de faptul ca unul injura ca un birjar, in timp ce altul isi astupa urechile dovedind buna crestere si vorbind scazut si afectat... nu v-ati saturat de atata portocaliu si rosu si alte culori vii, care semnifica viitor de aur tara noastra are si revad prin secoli a ei delasare?... chiar trebuie sa fim poporul peste care trec toate migratiile si noi ramanem impasibili si statornici aici? si saraci si amarati si fraieri?

poate ca pestele de la cap se-mpute, dar de murit poate sa moara din orice... iar noi murim incet-incet de la calcaiul lui Ahile...

prezentare

Cine sunt eu? Un om din multime...

Ce-am facut pana acum? Nimic... ca majoritatea...

Ce se va intampla de acum incolo? Probabil tot nimic... ca doar nu se schimba lumea de la unul singur... iar cararile vietii sunt un prea complicat labirint pe care ne ratacim prea des si prea singuri...

De cate ori ma uit la poza alaturata ma gandesc ca undeva in planul apropiat si undeva in planul indepartat... acolo unde incepe si unde se termina soseaua exista speranta... ca de undeva ne tot vine speranta si se tot duce intr-un viitor incert...