marți, 30 decembrie 2008

emanciparea femeii sau matriarhatul...

stiu ca multi vor spune ca nu sunt deloc progresista... si sincer nu prea cred ca sunt... traiesc intr-o societate in care progresul este privit in cati cai-putere are ultimul model ferrari si care este ultima colectie de lenjerie Victoria's Secret? si totusi cand ne intoarcem la micile si amaratele noastre case purtam Jolidon (?) si conducem Logan (?). imi cer scuze fata de privilegiatii care conduc Volkswagen... Marita nu e niciodata disponibila pentru facut curatenie si Gigel habar nu are sa schimbe o roata... dar cea mai mare dovada de modernism este sa ne demonstram independenta fata de casatorie, indiferent de faptul ca femeile ajung la 30 de ani sa-si doreasca cu disperare un copil, iar barbatii o menajera... barbatii sunt foarte puternici si foarte fini psihologi prin faptul ca nu se incurca cu o femeie care-si doreste o casatorie... femeile sunt foarte smechere ca pun mana pe unul care proclama apologia burlaciei (iq-ul femeilor e mereu in crestere)... suntem minunati ca obtinem intotdeauna ceea ce vrem... nu exista casatorii aranjate si presiuni.. si daca exista suntem flexibili: ne imaginam ca ni le-am dorit...

e ca-n drumul meu spre servici unde la Universitate fac stanga spre Rosetti... desi stau zeci de minute la semaforul de facut la stanga asa cum e corect, altii se baga in fata trecand pe semaforul de inainte (soferii de bucuresti pricep - mai ales cei care executa manevra), dar eu nu ma invat deloc minte sa renunt la reguli... eu stau si astept mereu.... imi imaginez ca corectitudinea va fi la un moment dat rasplatita... in Romania(?!)...

stau si ma intreb de ce s-a scos matriarhatul, pentru ca oricum barbatilor le place sa fie tratati ca niste copii... sa le spui ce e bine sa faca tocmai ca sa nu faca... sa aiba cineva grija de ei, sa-i alinte, sa le calce, sa le spele... si pe urma vin sa te pupe pe obraz si pleaca sa se joace cu prietenii lor... ei, din cand in cand ma joc si cu mami sa nu se plictiseasca ca mi-e mila de ea ca are asa o viata chinuita... si cand o sa ma fac suficient de mare o sa-mi gasesc una cu picioarele pana-n gat sa fie alta mami... si mami unu nu trebuie sa se supere daca ma iubeste...


sincer, eu mi-as face un harem... un harem modern... ei pleaca cand vor si cu cine vor si eu doar caut sa vad ce-a ramas in harem... doar nu sunt fermecatori toti deodata... si daca nu gasesc nimic reimprospatez haremul... si as reinstaura matriarhatul... sunt dispusa chiar sa-i schimb din cand in cand intre hareme... ca lor tot le place sa zboare din floare in floare... doar ca n-ar mai trebui sa se chinuie cu flori si cadouri... si poate chiar ar merge daca n-as fi avut inca din copilarie acest prost obicei sa ma atasez de cate o jucarie si s-o declar favorita mea, apoi de o melodie, de haine, de locuri... am foarte multe favorite, dar numai cate una din fiecare specie... poate daca mi-ar aduce cineva niste barbati extraterestrii as putea sa fac un harem... dar unii frumosi va rog... o sa-i consider cadou de anul nou... si daca gasesc si eu ceva prin spatiu va aduc si voua... macar o roca selenara din desertul Las Vegas...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu