duminică, 16 august 2009

Promiscuitatea - efect secundar al libertatii...

... si nu este singurul, dar asta a fost tema mea de debate cu forurile interioare din ultimii doi ani. Ciudat sa spun asta, nu? Dar se pare ca pe masura ce inaintez in varsta tind sa fac o adevarata teza de doctorat din ceea ce ar putea fi un simplu subiect de barfa de duminica. Pe de alta parte, rafturile librariilor ma incurajeaza cu cele o suta de sortimente de cum sa ai o relatie fericita, cum sa treci peste dezamagiri si similare. Pe urma mai sunt si prietenii, discutii inofensive: "stii ca ala si-a inselat nevasta?" "cu cine?" "cu nevasta lu alalt". Si am lasat pentru la sfarsit forumurile pentru femei unde comenteaza "in draci" barbatii...
Am intrebat o data pe cineva, dupa ce mi se destainuise ca si-a petrecut weekendul cu o femeie maritata, daca lui nu-i e teama ca se va casatori si nevasta lui o sa umble si ea prin vecini. Intai a avut un usor moment de orgoliu si a zis un "nu cred", pe urma cu o resemnare fatidica m-a anuntat ca "ce-o fi, o fi".
La randul meu, mi s-a intamplat sa ies cu un tip despre care am aflat ulterior ca e casatorit si i-am dat papucii in ciuda incercarilor lui de a-mi explica ceva despre o casnicie nefericita. I-am spus ca pentru a-l crede ar trebui sa aud si versiunea ei, si ca oricum exista divortul.
Nu mi-a placut niciodata sa fiu a opta roata de la caruta si nici sa astept sa-mi vina randul. Am invatat ani la rand si mi-am luat titluri universitare tocmai ca sa ajung mai repede in fata. Dar daca e un loc unde cred ca ar trebui sa fiu mereu in fata, fara importanta cate titluri universitare exista in lume, e in inima cuiva important.
De aceea nu voi intelege niciodata aceasta dorinta de " a merge pe langa drum ", aceasta nevoie de altcineva. Mi-am cladit toate relatiile pe incredere, am cultivat increderea tocmai pentru ca nu cred ca exista ceva mai de pret. Si aici ma refer la orice relatie nu numai la cele personale. E foarte greu sa stai langa cineva pe care-l suspectezi tot timpul. Mai mult decat asta, conform principiului actiunii si reactiunii, cu cat vei incerca mai mult sa controlezi viata cuiva cu atat el va deveni mai bun la a eluda acest control.
Si pe urma vine intrebarea pe care mi-am pus-o mereu: oare cei care traiesc promiscuu nu imbatranesc? Nu se gandesc la momentul cand se lasa carnea pe oase, cand se rideaza pielea, cand functiile organismului cedeaza?
Am trecut de la o epoca de restrictii la una de libertate absoluta si acum nu mai stim ce sa facem cu ea. Experimentam orice: sex, alcool, hard rock (ca rock'n'roll nu prea mai e de actualitate), voodoo, culturi religioase obscure. Ne lipsesc criteriile de evaluare, ne lipseste vointa de a ne evidentia, suntem trendy, cool, super si alte adjective care au traducere in limba noastra.
Traim ani la rand unul langa altul, fara sa oficializam o relatie, ca pana la urma ce importanta are o hartie, spune unul dintre noi. Va intreb atunci: daca nu are importanta de ce nu? Daca tot e doar o hartie fara sens? Dar daca prietenii vin si-ti spun ca stai sub papucul iubitei, prima reactie va fi sa-i contrazici si o sa tipi din sufragerie la ea sa va aduca si voua niste bere. E ca si cum s-ar fi inversat toate prioritatile, suntem mai aliniati acum ca niciodata, dar la o societate care este bolnava si care lupta sa se vindece. Uitati-va la toate filmele din exterior sa vedeti ca toate abordeaza unul din subiecte: sex, violenta sau droguri. Americanii promoveaza casatoria, europenii promoveaza chiar si casatoria fara acte. La noi e iubire. Adica un individ sta cu altul, de teama sa nu fie parasit il urmareste ca un soim. Dar nu-i spune lui nimic, ci se duce si se ia de X si de Y, iar cand ajung funia la par si-i spune ceva celalalt explodeaza pentru ca nu a vazut etapele intermediare ci numai boomul final. Am vazut ades tipe care spun: "eu nu vreau sa ma marit." , desi nu gandesc asa. Am abordat si eu fraza asta, dar altfel: "nu vreau sa ma marit acum si nu ma voi marita cu oricine din disperare." Si cred ca si persoanele respective gandesc la fel, dar exprima doar jumatati de masura.
Imi doresc o familie, cineva care sa fie alaturi de mine, care sa imparta cu mine bucuriile si necazurile, si imi doresc copii care sa creasca in aceasta familie si la randul lor sa-si doreasca acelasi lucru. Nu-mi doresc promiscuitate si cinism. Si nici nu-mi doresc sa merg in rand cu regii...

"Daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
Si langa regi tu umbli ca lang-un oarecare,
Daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit,
Daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare.
Daca ajungi sa umpli minutul ce se scurge
Cu saizeci de secunde ce curg in ritmul lor,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau
Dar mai presus de toate vei fi, copile, un OM."
Rudyard Kippling, "Daca"

sâmbătă, 8 august 2009

Frustrometru...

Sunt constienta de faptul ca titlul acestui postari e "bogus" sau un fel de Gerard Depardieu negat de Whoopi Goldberg - pentru cine a vazut filmul "Bogus", dar nu am foarte multe remuscari. De ce? Pentru ca ma simt trendy, e de-ajuns sa deschid televizorul ca o duduie mai mult sau mai putin blonda, fiica din popor de altfel ca si mine, sa-mi mai spuna un cuvant nou. Sau il aud pur si simplu pe strada. Si minunat in democratie e ca orice poate fi brevetat si ca poti da noi intelesuri la orice cata vreme nu a ajuns altul inaintea ta sa-l breveteze. Si daca a ajuns, nici o problema, schimbi 2-3 litere si e ca nou.
Inchizand insa paranteza, sa va explic ce este un frustrometru. Este un instrument care masoara frustrarea, dupa cum bine s-au gandit multi dintre dumneavoastra. Dar eu nu m-am multumit sa ma gandesc doar la atat. Inginerul din mine a simtit nevoia sa-l valideze conform celor mai inalte standarde de calitate. Asa ca am cautat o unitate de masurare: injuratura. E de-ajuns sa numarati injuraturile cuiva ca sa vedeti cata frustrare are in el. Dar si aici sunt injuraturi mai lungi si mai elaborate si injuraturi mai scurte. Deci avem multipli si submultipli de la microinjuratura pana la megainjuratura. Picoinjuratura n-am vazut, dar unele care s-ar incadra la terainjuraturi cred c-as putea gasi. Si ca masuraturile sa fie mai exacte propun ca totusi unitatea de masura in SI sa fie injuratura pe secunda sau inginereste injuratura/secunda. Si incercati sa va imaginati cum e cand dai mai multe terainjuraturi pe secunda... Se strica sigur frustrometrul... Iar la o picoinjuratura pe secunda ar trebui sa faci mai multe masuratori consecutive ca sa fii sigur ca rezultatele sunt exacte. Dar nu va lasati amagiti, niciodata dupa o picoinjuratura nu poate urma altceva decat macar o megainjuratura ca sa se mentina raportul zilnic.
Eu acum sunt la nivel de kiloinjuratura in medie pe secunda, dar cum ma sui la volan cum ridic media la mega. Si n-aveti idee cat ma stradui s-o aduc la mini si s-o tin acolo. Dar nu se poate domnule. Mediul ma provoaca. Si uite asa frustrometrul meu sta numai sus pe scala... Si cand mai vad si oamenii in jurul meu gata sa muste, mai mai ca m-as bate si cu frustrometrul si as depasi terainjuratura pe secunda. Ca poate daca se strica afurisitul asta de frustrometru o sa-mi piara si mie spiritul de competitivitate. Pana atunci insa am promisiuni ferme de la prieteni ca ma inregistreaza macar la volan. Dau niste megainjuraturi de 10 pe scara Richter la originalitate. Obscene nu pot, ca-s pudica.
Eu sunt o doamna, musiu...

joi, 6 august 2009

Despre genul universului

UNIVERSULUI

Te simt ca pe-o povara fara sens
In lungul si tacutul meu non-sens -
Si desi am crezut c-am inteles
Am scris gresit la fiecare vers.

Cand ma priveai adanc cu ochi pierduti
Stateam si te priveam cu-ai mei ochi muti
Si inventam adanc in mintea mea
Povestea compararii cu o stea.

Cand imi zambeai tacut, seducator,
Aveam impresia ca sunt pe-un nor -
Si cand daca-mi vei spune un cuvant
Pana la cer eu ma inalt zburand.

Cand tu radeai ca de o gluma buna
Eu te tineam timida de o mana
Si te simteam divin ca pe un zeu
Regal si maiestuos precum un leu.

Eu te-am facut sa fii divinitate
Sa le stii fara echivoc pe toate
Sa ai raspuns la orice intrebare -
Sa fii iubirea mea cea mare.

Te-am ridicat pe-un piedestal inalt
Aproape de al cerului smarald.
Te-am imbracat in soare si in stele
Perfectiunea visurilor mele.

Si cand am incercat sa te ajung
Erai departe, drumul era lung -
Si am cazut din cer ca un Icar
Far-a gusta al zeilor nectar.


Si ca Atlas eu te-am carat in spate
Din vremuri prea demult uitate
Doar ca n-a fost pedeapsa unui zeu
Ci penitenta ce am vrut-o eu.

Si cand mi-am ridicat privirea spre inalt
Eu am vazut ca il duceam pe celalalt -
Nu pe un zeu sublim, divin si minunat
Ci pe un imperfect barbat.

M-am coborat din acel jug etern
Si m-am pierdut in zilnicul meu tern -
Mai scriu si astazi cate un mic vers
Dar este doar un vers despre-un univers.

Caci universul e de gen neutru
Si-n felul lui patern si hatru
El ne suporta fara gen orbeste
Si-n stilul lui haotic ne iubeste.

Roxana Teodoru
Ploiesti, 6 august 2009