vineri, 22 mai 2009

Serviciile din Romania sau Va multumim ca ne dati voie sa cumparam de la voi...

Ma simt terbil de rusinata zilele astea de cat de ingrata am putut sa fiu... Intru intr-o banca, si in loc sa spun multumesc, dra functionara, ca v-ati facut mila de mine si m-ati lasat sa-mi depun economiile la dvs, eu ce fac? Ma ratoiesc la dra care-mi spune asa mai de sus - nu e vina ei, ghiseele alea sunt facute precum scaunele de bar - ca nu poate sa ma ajute, sa ma duc in alta parte... eventual undeva unde nu am banii depusi. Dar ce e mai logic decat asta? Elementar, my dear Watson. Ma uit si la altii cum se infurie, e tonic sa vezi ca mai sunt si alti oameni nepriceputi. Bineinteles, ca nu ne bagam unii peste furiile altora, si dra ne aseaza pe fiecare in banca noastra cu un cuvant pe ton ianlt si repezit sau cu dispretul valorii ei de functionar.
Ca si cand nu mi-a ajuns banca, ma duc si la magazin. N-am bani, ca-s la banca unde mi-a dat voie dra sa-i depun, dar nu-i are sa mi-i dea daca vreau sa-i scot si nici nu-i poate transfera, ca e contul deschis la alta filiala (mama, cata logica intr-o propozitie!). Dar intru totusi in magazin. Vanzatoare ma masoara din cap pana in picioare si decide sa ma bage in seama: ce doriti? Eu, ingrata, ii caut nod in papura. Are un ton nu stiu cum si-i spun sec: ma uit. Va rog sa nu atingeti, mi se spune. Realizez acum cata dreptate avea dra... asa niste lucruri frumoase ca de muzeu si le atinge o profana ca mine... Pacat ca atunci m-am infuriat si am iesit declarand: daca mai fac 2 pasi, gasesc 5 ca dvs...
Totusi nu fac aia doi pasi, ci ma sui in masina si ma deplasez la benzinarie pentru o alimentare si un spalat. Vine repede un domn foarte dragut sa ma ajute sa alimentez... sunt deja in extaz... noroc ca nu ma tine mult. Domnul se stramba ca nu am marunt sa-i dau si lui acolo ceva, c-a tinut pompa sa nu cada. Doamne, cat de nesuferita am putut sa fiu! Nici nu stiu cum am dormit in ultimile nopti. Nu-mi ajunge bezina si-l maltratez si pe ala de la spalatorie, care pleaca in timpul programului de spalare. Avea omul treaba, nu-mi ajungea ca mi-a pornit programul? Nu mi-a ajuns ingrata, si in loc sa-i multumesc, ma sui pe masina sa-mi montez antena si-mi dizloc o glezna. Pretenul meu, ala care n-a primit nimic pentru benzina, se uita la mine cum ma contorsionez, si se gandeste ca m-a ajuns pedeapsa divina. Dupa cati am oropsit, era si cazul, nu credeti? Dar diavolul ma pune sa ma duc la seful de statie sa ma plang si ea imi explica la fel de frumos ce draguta a fost ea ca si-a lasat angajatul sa vina sa ma ajute, cand de fapt el trebuia sa lipeasca preturi... Plec sontacaind de la statie, uitandu-ma pe pereti unde scrie tot felul de chestii care nu mai sunt valabile (ce naiba m-a apucat si pe mine sa citesc ce scrie pe pereti ca aia de clasa a II-a, nu stiu). Am ajuns acasa si ma uit la piciorul meu care se umfla in bandajul ud si ma ustura si ma furnica... Ma gandesc ce m-a ajuns pedeapsa divina si asa ca ma apuc sa scriu acest mesaj

sa va multumesc, domnilor comercianti, functionari, angajati, ca sunteti atat de draguti cu noi si ne lasati sa cumparam de la voi, si nu ne dati afara... mai ales cand ne scrantim picioarele pe la voi... ce tupeu pe noi, domle?