Refuz să mă aliniez şi nici nu mă supun...

Nu sunt pion în niciun joc şi chiar dacă aş fi nu e niciodată bine să subestimezi un pion, pentru că atât de neajutorat cum e el poate da oricând un ŞAH MAT. Nu am pretenţia neghioabă că voi face eu acum revolta de pe Bounty, dar un pic de agitaţie tot voi face. Aşa că să facem cunoştinţă cu farmacia Vulturul din Ploieşti.

Şi acum să vedem şi cum scapă de gunoi farmacia Vulturul: pe gangul din spatele farmaciei, nu la în plină stradă, ci de bun-simţ pe uşa din dos, unde nu vede soacra.

Pentru cine se întreabă de ce m-a lovit indignarea că doar toată ţara asta e o groapă de gunoi, le pot detalia spunând că aici e intrarea blocului unde locuiesc eu. Pe aici intru eu în casa mea, unde nu arunc gunoiul pe hol şi prin mijlocul camerelor, aşa că am pretenţia absurdă şi nătângă să nu găsesc gunoi nici pe strada pe care merg, cu atât mai puţin în sau lângă uşa mea.

Pentru curioşi le pot spune că şi alţii aruncă resturile tot pe acolo, şi că am avut şi eu şi vecinii mei nenumărate discuţii cu toţi sus-numiţii, de ni s-a aplecat (ca să mă exprim neaoş româneşte). Şi trebuia să încep de undeva. Şi cum pe o cutie scrie "farmacia Vulturul", de unde credeţi c-ar putea fi? Sau ce părere aveţi de cea pe care scrie "Gerbera", că doar e şi o florărie în zonă? (Dublu-click pe imagine şi veţi vedea mult mai bine la ce mă refer).

Şi până la urmă aceste minunate fiinţe, care sunt absolvente de farmacie, n-au aflat până acum de norme de sănătate publică, ca să nu mai vorbesc de normele de bun-simţ, sau ăsta e un mod de a-şi promova afacerea: întâi ne îmbolnăvesc şi pe urmă ne vindecă? Cât despre florăreasă pot doar să spun că gramada cere vârf...

Serviciile din Romania sau Va multumim ca ne dati voie sa cumparam de la voi...

Ma simt terbil de rusinata zilele astea de cat de ingrata am putut sa fiu... Intru intr-o banca, si in loc sa spun multumesc, dra functionara, ca v-ati facut mila de mine si m-ati lasat sa-mi depun economiile la dvs, eu ce fac? Ma ratoiesc la dra care-mi spune asa mai de sus - nu e vina ei, ghiseele alea sunt facute precum scaunele de bar - ca nu poate sa ma ajute, sa ma duc in alta parte... eventual undeva unde nu am banii depusi. Dar ce e mai logic decat asta? Elementar, my dear Watson. Ma uit si la altii cum se infurie, e tonic sa vezi ca mai sunt si alti oameni nepriceputi. Bineinteles, ca nu ne bagam unii peste furiile altora, si dra ne aseaza pe fiecare in banca noastra cu un cuvant pe ton ianlt si repezit sau cu dispretul valorii ei de functionar.
Ca si cand nu mi-a ajuns banca, ma duc si la magazin. N-am bani, ca-s la banca unde mi-a dat voie dra sa-i depun, dar nu-i are sa mi-i dea daca vreau sa-i scot si nici nu-i poate transfera, ca e contul deschis la alta filiala (mama, cata logica intr-o propozitie!). Dar intru totusi in magazin. Vanzatoare ma masoara din cap pana in picioare si decide sa ma bage in seama: ce doriti? Eu, ingrata, ii caut nod in papura. Are un ton nu stiu cum si-i spun sec: ma uit. Va rog sa nu atingeti, mi se spune. Realizez acum cata dreptate avea dra... asa niste lucruri frumoase ca de muzeu si le atinge o profana ca mine... Pacat ca atunci m-am infuriat si am iesit declarand: daca mai fac 2 pasi, gasesc 5 ca dvs...
Totusi nu fac aia doi pasi, ci ma sui in masina si ma deplasez la benzinarie pentru o alimentare si un spalat. Vine repede un domn foarte dragut sa ma ajute sa alimentez... sunt deja in extaz... noroc ca nu ma tine mult. Domnul se stramba ca nu am marunt sa-i dau si lui acolo ceva, c-a tinut pompa sa nu cada. Doamne, cat de nesuferita am putut sa fiu! Nici nu stiu cum am dormit in ultimile nopti. Nu-mi ajunge bezina si-l maltratez si pe ala de la spalatorie, care pleaca in timpul programului de spalare. Avea omul treaba, nu-mi ajungea ca mi-a pornit programul? Nu mi-a ajuns ingrata, si in loc sa-i multumesc, ma sui pe masina sa-mi montez antena si-mi dizloc o glezna. Pretenul meu, ala care n-a primit nimic pentru benzina, se uita la mine cum ma contorsionez, si se gandeste ca m-a ajuns pedeapsa divina. Dupa cati am oropsit, era si cazul, nu credeti? Dar diavolul ma pune sa ma duc la seful de statie sa ma plang si ea imi explica la fel de frumos ce draguta a fost ea ca si-a lasat angajatul sa vina sa ma ajute, cand de fapt el trebuia sa lipeasca preturi... Plec sontacaind de la statie, uitandu-ma pe pereti unde scrie tot felul de chestii care nu mai sunt valabile (ce naiba m-a apucat si pe mine sa citesc ce scrie pe pereti ca aia de clasa a II-a, nu stiu). Am ajuns acasa si ma uit la piciorul meu care se umfla in bandajul ud si ma ustura si ma furnica... Ma gandesc ce m-a ajuns pedeapsa divina si asa ca ma apuc sa scriu acest mesaj

sa va multumesc, domnilor comercianti, functionari, angajati, ca sunteti atat de draguti cu noi si ne lasati sa cumparam de la voi, si nu ne dati afara... mai ales cand ne scrantim picioarele pe la voi... ce tupeu pe noi, domle?