miercuri, 17 februarie 2010

Un pic boemă

Stăpânii Gândului

Nu mai scriu cuvinte pe sufletul meu
doar sunete
sunete în armonie, împletite în mine
cu esenţa a ceea ce sunt
a gândurilor care roiesc năvalnice în lume
să-şi ceară dreptul lor preexistenţial
dreptul de a exista
la care eu am renunţat
când m-am întrupat prea devreme
într-o creaţie nereuşită
ingrată şi egoistă
dreptul pe care toţi l-am pierdut
când ne-am clădit din fantezii
propria Grădină a Edenului
în care anotimpurile se succed fără voia noastră
soarele răsare şi apune
după bunul plac
vânturile se revoltă şi se opresc
fără vreo noimă
dar noi suntem stăpâni
Stăpânii Gândului...

Ploieşti 15/02/2010


Replică

Sunt copilul tăcerii
al gândurilor suprimate de vorbe
de vorbele celorlalţi
Gândesc doar în replici
de parcă n-aş avea nicio idee a mea
şi de parcă timpul s-ar fi oprit
în momentul în care am respirat
s-ar fi oprit până la primul gând
al altuia
al oricui
al altcuiva
al nimănui...

Ploieşti 17/02/2010


Autoportret

Mă răsucesc între tăceri
mai străină ca niciodată de mine
nu ştiu să fi trăit altă viaţă
mai fericită
şi dincolo de pleoape
speranţele nu se nasc infinite
ca stelele...
Sunt prea târziu pentru regrete
şi cuvintele nu mai sunt corecte
copiez sentimente şi ticuri
să mă încadrez în lumea
pe care nu am dorit-o
când ea mă căuta
să mă convertească...

Sunt falsă....

Ploieşti 16/06/2009

marți, 16 februarie 2010

Recviem pentru industria chimică sau Super-Tide pentru Super-mame

Reacţionez prompt şi mă aşez la blog pentru o mică replică; promit să nu se simtă până-n Japonia.


În ultima vreme mă tot uit la frenezia asta care a lovit lumea legat de industria chimică. La un moment dat chiar remarcam pe TVR2 că tot dădeau dezbaterile Comisiei Europene legate de regimul substanţelor chimice. Nu prea m-am prins eu dacă scopul intenţionat e altfel decât informativ, dar cel puţin la noi s-a înteles ceva de genul că industria chimică e de vină cam pentru orice e rău şi nu poate fi explicat. În acelaşi timp cresc vânzările la Super-Tide pentru Super-mame, cum altfel. Cine nu vrea să fie o super-mamă? Adică mamă poate fi oricine, dar super-mamă - asta nu e de ici, de colo. Păi, dragii mei, cum credeţi voi că se fabrică Super-Tide de scoate albul ideal? Îl face o zână sau ursitoarea? Şi cum credeţi că puteţi să cumpăraţi iaurt care să ţină 10-15 zile? Ştiu, iar ursitoarea. Şi petrolul de la sondă tot ursitoare îl face benzină. Şi tot aşa.


Ah, că vreţi să spuneţi că la noi nu prea se respectă normele, asta-i altceva. Nu mai târziu de zilele trecute m-a omorât unu cu un fum negru şi gros de eşapament de la un logan probabil modificat sau expirat. Noroc că şi eu ca super-mamele mor şi înviu. E drept că cetăţeanului i-a dat industria auto o maşină care se învecheşte, industria petrolieră combustibil şi poliţia permis şi talon de înregistrare. Cu care trebuia să încep? Cu ăla care i-a dat ITP-ul, vă zic eu. Acelaşi care lasă camionagii să treacă cu maşinile ruginite în străinătate, de ne trimit nemţii pe unde am venit fără să ne dea chimicalele. Cu fiecare dintre noi, care vrem Super-Tide pentru super-mame. Şi ca să parafrazez o zicală celebră: Nu-i proastă industria că nu ne scuipă, e rău Pământul că ne suportă.

vineri, 5 februarie 2010

Visez... nu ma treziti... niciodata nu se intampla nimic nou!

Intotdeauna visez. Astrologul imi explica o conjunctie cu Neptun, eu cred ca mai degraba conjunctura cu lumea. Ca mai toti, cred ca m-am nascut in secolul gresit. Va rog sa dati timpul inapoi, dar nu uitati sa-mi trimiteti apa curenta si centrala cu caloriferele. Aici n-am jacuzzi, dar daca mi s-ar livra unul acolo ar fi fain.

Nu vreau sa merg inainte de teama ca aflu ca Basescu s-a intitulat Imparatul Romanilor, si pe urma Geoana si-a luat satra si s-a proclamat Regele Romanilor, si copiii mei, cand si daca oi avea vreunii or sa foloseasca cuvinte pe care eu nu le inteleg pentru ca le spune o tanti mai mult sau mai putin blonda la televizor.

E frumos sa visezi. E ca o petrecere cu costume, in care tu, pentru prima data, te-ai costumat in tine insuti. Si mai mult decat atat toata lumea te admira. Realizarea e impecabila, gustul desavarsit. Mai trebuie doar sa stii cum sa-ti porti costumul. Si nu stii! S-atunci se intampla nenorocirea: te trezesti... ma trezesc...

joi, 4 februarie 2010

Perioada bilingvă - un crâmpei

Ei...

Sunt sentimente care azi se nasc şi mor
Şi sunt cuvinte care sunt de dor sau dor –
Şi deşi uneori tăcerea pare că nu doare
Sub ea speranţa arde ca o lumânare.

Suntem iluzii ce se nasc şi pier
În lumea de continuu efemer
Suntem sortiţi să mergem înainte
Pe iarnă grea sau arşiţă fierbinte.

N-avem nici viitor şi nici trecut
Ci doar o viaţă plină de tumult
Şi trăind doar ne clădim pe noi în sine
Ş-ajung a mă feri tot eu de mine.

În jocul vieţii când mă prind tăcut
Văd Moartea că îmi ţine de urât
Şi deşi o ignor sau o gonesc
Alături doar de ea mai pribegesc.

Cu faţă-i hâdă ţi surâsul strâmb
M-adulmecă s-ajung şi eu un hârb
Dar eu nu sunt speriat de-ameninţarea ei
Căci simt cumva că-s protejat de zei.

11.07.2009, Ploiesti


To Her...

I saw the feelings that were born and dead today
Like characters of any tragic play
And though the silence seems to be so kind
It kills the hope in any play she’ll find.

We're nothing but illusions in the horizon
Which live no more as soon as they are gone
We’re meant to go ahead at any cost
We only know this duty and this post.

We know no future and we know no past
We don’t know how much our life will last
But living learn me how to go ahead
Even if sometimes I’m alone and scared.

When a silent dance with life I have
I see the Death and in nightmare I crave.
And although I am chasing Her away
She smiles and says she’s coming there to stay.

That ugly face keeps chasing me around
Waiting just to be less fine and sound-
But I’m not frightened by its frightful face
Cause I am feeling Gods’ protection from the grace.

11.07.2009, Ploiesti


Nothing that makes ME

I asked myself: “What good to live?
What good to love and care and give?
Why should I make such a waste?
When the sorrow’s all I taste?”

I looked again up to the sky
Waiting answer from the high
Although I know You don’t exist
I hoped You hear You are missed.

Then I returned into my world
My heart is getting much to cold
It stops and I don’t want to stop
That moment from my life to drop.

I wish to never feel again
No sorrow or no other pain
No joy, no song, no harmony
Nothing that makes ME be me.

30.01.2010, Ploieşti


Nimic din ce m-a definit

Stau şi mă-ntreb: “de ce trăiesc?
De ce pot încă să iubesc?
De ce să mă tot irosesc
Când suferinţă doar primesc?“

Ş-atunci mă uit din nou la cer
Şi să-mi răspunzi Te rog şi-Ţi cer
Deşi eu ştiu că nu exişti
Chiar pentru cei pierduţi şi trişti.

Ş-atunci mă-ntorc în lumea mea
Şi-mi împietreşte inima
Şi se opreşte şi nu vreau
Timpul să-l pierd sau să îl dau.

Doar îmi doresc să nu mai simt
Căci sentimentele te mint
Şi versul ce l-am plămădit
Şi tot ce-odat’ m-a definit.

04.02.2010 Ploiesti

miercuri, 3 februarie 2010

Ma intorc si pe cealalta parte...

... ca pe asta m-am prajit destul de cand tot aud tot felul de aberatii. Mi-a asurzit urechea si imi tot curge un ochi. Uneori cred ca-s lacrimi, pe urma imi dau seama ca-s urdori. Inca mai dorm. E ocupatia mea preferata in ultima vreme. Nici nu ma gandesc sa fac altceva. Mi-am pierdut energia undeva demult, intre doua vorbe aruncate in graba: "Esti o isterica si-o nebuna". Gata, s-a terminat cu strategia mea de-a schimba lumea. Mai bine ma schimba ea pe mine. Daca tot i-a schimbat pe toti ceilalti, pe mine de ce nu? Mi se povesteste condescent ca as putea avea probleme cu tiroida si de-aia sunt irascibila. Si uite asa, mi-am gasit si explicatia stiintifica. Ma gandesc ca am probleme cu tiroida si nu mai urlu cand aud tot felul de tampenii...

Doar ma intorc si pe partea cealalta sa ma imunizez complet...