Ce mi-as dori eu sa aflu...

Postarea precedenta m-a facut sa doresc aceasta continuare ca o clarificare a concluziilor oarecum dure.

Nu sunt cu nimic mai deosebita decat media si nu-mi doresc lucruri extraordinare. Ca majoritatea oamenilor acestui secol am acces la un volum imens de informatie intr-un timp foarte scurt prin intermediul internetului si chiar a televiziunii. Dar in acelasi timp spatiul de stocare, respectiv creierul, are o capacitate net inferioara serverelor care sustin aceste informatii. Organismul dispune de o energie limitata, care se intinde pe o medie de varsta de 70 de ani, ceea ce inseamna ca nu stii niciodata daca tu esti din cei care scad sau cresc media. As vrea de exemplu sa aflu cum as putea sa cresc media (dar fara acele avertismente care interzic toate lucrurile bune ca fiind daunatoare, respectiv zaharul si grasimile). Mi-ar placea sa aflu noutati legislative, cu conditia ca acestea sa fie documentate. Mi-ar placea sa aflu despre descoperiri stiintifice, cum ar fi fotosinteza artificala sau leacul cancerului sau chiar surse de energie alternativa inepuizabile. Mi-ar placea sa aflu cum traiesc oamenii in alte tari, cum pot sa ajut oamenii saraci, ce masuri educative se iau legate de abuzul de droguri si alcool in randul tinerilor. Mi-ar placea sa pot indrepta nedreptatile, sa pot ajuta oamenii, sa invatam respectul reciproc. Cand eram eleva m-a impresionat foarte mult "Shogun" al lui James Clavel. Filosofia japoneza asupra onoarei era de-a dreptul remarcabila. Exista si a existat mereu o fascinatie aproape patologica a omului pentru imaginativ, dar asta nu inseamna ca imaginativul poate pune stapanire pe orice latura a vietii noastre. Este ca si cum i-am promite unui bolnav de cancer un leac si i-am oferi o sticluta cu apa. Toata aceasta mascarada a informarii rapide si prompte, a informatiilor inedite, a facut ca omul sa fie bombardat intreaga sa viata de lucruri care ii sunt inutile si care il frustreaza pe de o parte prin inadvertenta lor cu dorintele sale si pe de alta prin manipularea lor ca sa atinga anumite corzi sensibile. E prea mult pentru creier, e prea mult pentru organism, e prea putin timp... iar din nefericire filtrul interior este de cele mai multe ori mult prea solicitat. De aceea tindem sa traim putin, sa murim nefericiti si sa realizam uneori prea tarziu ce optica falsa avem...

dorinta pentru Noul An

mi s-a spus odata, demult ca la o piesa de teatru trebuie sa vii cu mintea complet goala, fara impresii sublime si fara prejudecati... ca trebuie sa te astepti la orice si sa poti intelege toata aceasta experienta fara automatismele cotidiene... numai atunci te poti bucura de experienta reala a spectacolului... atunci cand nu-ti doresti nimic, nu compari cu nimic, nu treci totul prin filtrul lui e bine sau e rau... de aceea daca-mi doresc ceva pentru noul an si daca va doresc si voua ceva e sa puteti intra in 2009 ca intr-o sala de teatru si sa puteti fructifica la maxim orice va va astepta...

La Multi Ani tuturor!