egocentrism...

fara comentarii

PUNCT DE SPRIJIN

Ma ghemuiesc in tacerea primului sunet
chiar langa ultimul zambet orb
pe care l-am primit drept caritate
de la unul din cei care aveau deja prea multe...

Ii compatimesc pe cei in nevoie
egoista in bunastarea mea de lacrimi
varsate sub un acoperis cu patru pereti
unde nu prea intra soarele...

Sunt una din acele snoabe intelectuale
care-si analizeaza prea mult gandurile
ca sa le mai poata transforma in emotii
si au inima si suflet doar ca organe...

Uneori transced catre o forma superioara de viata
si ma eterizez ca primul lucru care-mi trece prin minte
si tot mai des in ultima vreme aud tacerea
ca pe adevarul absolut, irefutabil si monumental...

Nu ma mai raportez la lume
ci raportez lumea la mine
ca fiind unica certitudine
din aerul ce ma inconjoara...

4 ianuarie 2009