marți, 23 martie 2010

Cineva mi-a spus că m-a lovit astenia de primăvară...

...şi de atunci mă tot întreb despre ce primăvară vorbim. Unde este fraţilor primăvara aia? Cred că astenia aia se numeşte nostalgie. Mă gândesc tot mai des la merişorii japonezi pe care i-a adus cineva şi i-a plantat în parc când aveam vreo 12 ani. Ştiu că băieţii jucau fotbal printre ei şi îi rupeau. Oare generaţia mea a fost prima generaţie de barbari? Sau e o genă recesivă care se manifestă la câţiva ani? Şi dacă e aşa, cât durează? Are rost să mai fac şi eu copii? Să-mi fac analize să văd dacă am şi eu gena? Să aştept până se vor face primii copii maipulaţi genetic? Sau poate ar fi mai simplu să ne educăm şi să-i educăm şi pe alţii în spiritul respectului pentru lucruri şi oameni?

Ah, nu, este o soluţie prea evidentă. N-ar merge. Numai ştiinţa ne poate salva. Boală grea, astenia asta de primăvară, toamnă, iarnă, vară... Nu simţiţi că vă loveşte şi pe voi câteodată? Aşa un pic, nu prea tare...

3 comentarii:

  1. Pe mine nu m-a lovit decat o insomnie rebela. Altceva, nimic. Cat despre gena aia, pot sa-ti spun clar ca n-ai dreptate. Ce, tu nu stii cantecul : "Barbari au fost, barbari sunt inca/ Si-or fi in neamul romanesc" ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca mananci urzici, normal ca nu te loveste... ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai pune si tu mana si mananca urzici. Si in loc de otet, poti sa le acresti cu vitriol :))

    RăspundețiȘtergere