marți, 17 februarie 2009

"Calul Elenei"...

Din seria: "Barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus."

M-am gandit multa vreme cum ar fi cel mai bine sa procedez. Un link intr-un link pare o operatie destul de complicata si totusi simteam cumva impulsul de a-mi face cunoscuta descoperirea si celor cateva prietene cu care imi pierd ore la telefon sau prin supermarket analizand barbatii... asa ca cred ca without further ado poate ar trebui sa-l cititi pe dl Jean Bica povestind de un oarecare Radu si de o oarecare Elena....

http://jeanbica.blogspot.com/2008/10/sa-presupunem-ca-un-tip-pe-nume-radu

Si dupa dupa ce ati citit aceasta fascinanta poveste ati mai revenit la old, silly me, va servesc cu o mica analiza pe text... ca doar m-am priceput tot liceul la asta si mai ales am cumva incriptat in gena asta. Din pacate intre timp formatia mea tehnica mi-a dezvoltat skillsurile statistice in defavoarea celor literare, asa ca ma voi multumi sa remarc cat de pragmatic este Radu ocupand cu lucruri practice cum ar fi transmisie, ulei, garantie, in jur de 20% din povestire, si cat de complex si bine conturat este personajul Elenei, care eclipseaza interlocutorul prin bogatia de sentimente si idei. Si nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cum oare ar fi sunat povestea altfel, asa ca va propun ca in cuvinte mai putine sa va ofer o mica povestioara a Radei si Elenului (si sper ca dl. Bica sa nu se simta ofensat sau plagiat)...

Sa spunem ca Rada, ca multe alte femei se supara dintr-un motiv absolut prostesc pe partenerul ei Elenul. E un motiv atat de prostesc, incat nu-i ajunge doar acest motiv ci isi mai aduce aminte si de acum doua saptamani de o mica "discrepanta" si de acum o luna de alta. Elenul nu are foarte mult chef sa faca atata efort de memorie incat sa-si aduca aminte la care din momentele istorice se refera Rada si nefiind o batalie pe calculator la care sa se ofere si puncte decide ca cel mai bine e s-o lase pe Rada sa se linisteasca, ca apoi s-o sune plin de voie buna ca un fluturas.

"Buna", spune Elenul.
"Buna", i se raspunde cu ton plat.
"Ce mai faci?"
"Bine."
"Unde esti?"
"La munca."
"Cum e acolo?"
"Bine."
"La mine e tare frumos."
"Ihi"
"A rasarit soarele."
"Ihi"
"Mi-am luat o placa video noua."
"Ihi"
"Am vazut ceva dragut si pentru tine."
"Bine."
"Esti suparata pe mine?"
"Eu?!", se mira Rada.
"Esti monosilabica."
"Crezi?"
"Da."
"Ti se pare. E un ton normal. Seamana cu al tau."
"Crezi?"
"Ihi"
"Bine."
Tacere.
Elenul: "Am treaba."
Rada: "Bine."
Elenul: "Vorbim."
Rada: "Ihi"

Conversatia telefonica ia sfarsit, in timp ce Rada e ferm convinsa ca Elenul in sfarsit a inteles neajunsurile unei conversatii monosilabice si sarace in sentimente, asa ca ii lasa ceva timp sa asimileze informatia si il resuna.

Rada: "Buna, iubire."
Elenul:"Mda."
Rada: "Ce faci, puiutz?"
Elenul: "P-aici."
Rada: "Esti suparat?"
Elenul: "Nu, dar am mult de munca si te sun eu mai tarziu, da?"
Rada (schimbare de ton): "Dintr-o data ai mult de munca?"
Elenul (iritat): "Chiar am de munca... Te sun eu in cinci minute. Te pup. Pa!"
Inchide...

Si Rada citind despre Elena a inteles ca Elenul depunea tot atata efort muncind cat a depus si Radu sa gaseasca calul Elenei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu