... si totusi se invarte...

In mod ciudat am descoperit zilele acestea ca lumea chiar se invarte... si ca se invarte intr-un singur sens, un sens care pentru mine este nefiresc. Ma uit in jurul meu si nu vad decat dorinta de libertate, o dorinta nefireasca si in completa neconcordanta cu ceea ce facem. Dintr-o data actiunile multora din cei din jurul meu mi se pare nefiresti, dar ce ma uimeste cel mai tare este cu cata naturalete ma potrivesc si eu in acest tipar. Imi aduc aminte cu cata sete am ravnit la libertatea de a pleca de acasa, de a nu mai depinde de parinti, cat de mult m-am bucurat de ea... si cat de inselatoare a fost. M-am trezit in cercul vicios al nostru, cei de toate zilele, care ne sacrificam in fiecare zi ca intr-o zi sa... Sa ce?, ma intreb... Eu deja nu mai stiu, sunt mult prea departe de ceea ce vreau sa fiu si ma indepartez tot mai mult fiind convinsa ca intr-o zi voi reusi sa ma intorc... Uit mereu ca totusi lumea se invarte si ca intr-o spirala infinita si eu cu ea...