duminică, 1 februarie 2009

ce traieste si ce moare...


A plouat mult zilele astea... un fel de renastere... imi vin in minte Sodoma si Gomora... nu mai avem nimic... suntem o lume supertehnologizata sufocata de o criza mai mult sau mai putin reala. Ma uit la cei din jurul meu si nu stiu ce e criza. Fiecare o priveste in felul lui si totusi pana la urma totul se rezuma la bani. Am primit zilele trecute un email de la cineva cu spirala infernala...

Este vorba o carte scrisa in 1880 (sec. XIX, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricand. caci vorbeste pana si despre criza la care am ajuns azi...

Etapele SPIRALEI INFERNALE sunt pe scurt urmatoarele:

1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa castigam tot mai mult – asa ni se cere « ideologic » de catre societatea capitalista – ca doar marii industriasi/ patroni au nevoie de oameni « motivati » care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult ; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....
2. Produsele, la un moment dat, nu se mai vand, caci sunt prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani – salariile oferite de industriasi/ patroni nu sunt suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse ; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam
3. Suntem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.
4. La un moment dat sunt atat de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare – dar spirala infernala continua : ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult
5. Daca tot sunt dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sunt bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul ! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/ serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii – este treaba lor !
6. Creditele sunt din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu
7. La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.

Ei, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.
E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai castiga atat de mult patronii.
Parca nu e absurd ce spune omul asta. Si o spunea acum 123 de ani !!!!!!!!!!!! !!!!!!!!

Uitandu-ma la viata de acum, cu totul pe graba, cu mereu prea mult de facut si prea putin timp... parca, parca, as pleca si eu sa mai las si pe altul sa castige... dar ma uit la mastodontul din fata blocului pe care il numesc cu duiosie masinuta mea, desi in fapt e a bancii, si in loc sa-mi doresc ca orice om normal un copil dupa care sa fiu moarta, trec prin foc si sabie pentru mormanul ala de fiare care ma plimba de acasa la servici si de la servici acasa... Asta e din nefericire unul din lucrurile pe care le-am obtinut la 22 decembrie 1989...

Si parca dintr-o data ma intreb ce traieste si ce moare... Ce a ramas din cea care scria acum 10 ani:

Dorinta

Spune-mi ca simti dorinta
ca pe un cuvant
care nerostit te imbraca
ca pe o nota cu o octava mai jos
decat linistea din tine
ca pe vocea ta cand nu sopteste nimic...

Cu trecerea anilor in fiecare dintre noi se naste un monstru...

2 comentarii:

  1. Fiecare isi potoleste monstrul cum poate. Unii cu schimbatul scutecelor, altii cu grija pentru mormanele de fiare sau caramizi, altii fugind dupa muze inchipuite...Ce te faci cand in loc de un monstru nasti mai multi? .. si mai ales ce te faci daca monstrul nu e pitic?
    Muaha-ha-ha-haaaaaa!

    RăspundețiȘtergere
  2. draga mea, dupa cum bine stii omul este acea fiinta ingrata care nu e niciodata multumita cu ce are... asa ca sa-mi dea motivul ca ma descurc eu cu nemultumirea... chiar daca e "pitica" si "numeroasa"...

    RăspundețiȘtergere